on Mar 2nd, 2010Los Chocos, Mendoza, Argentina

Tripadvisor for Mendoza has a strange restaurant listed as number one in Mendoza named Los Chocos.

When I booked the restaurant I was given a street address and the guy over the phone told me he will wait for me in front of the DVD shop at 21:30…not the exact thing you’ll expect from a restaurant.

So far I haven’t seen a restaurant or a concept like this before: a chef preparing a 7 course dinner for 8 guests in his own apartment.

Martin, the chef, explained us that every ingredient used to prepare our meals is hand picked every day by him. He spent one and a half months testing various ingredients until the perfect combination was ready to be served: a little over 2 months ago in Dec 2009. Just amazing how much passion he puts into preparing the dinner every day for his guests!

Every dish was accompanied by home made bread and paired with great wines from a local vineyard. Needless to say that all dishes were delicious and my favourite was the Tapa from Cuyo (Braised butternut squash in “jarilla” butter, fresh goat cheese with citric notes and onion marmalade in Malbec served over a crunchy “ sopaipilla”).

Dinner table at Los Chocos

Who wants to count the bottles of wines ?

If you’re in the area, make a reservation…US$ 50 / person is a small price to pay for the unique experience.

See the rest of the pictures from Los Chocos on Flickr and check their web site for contact details: http://loschocosweb.blogspot.com/

on Mar 2nd, 2010Mendoza, Argentina

After a 6h bus ride from Santiago crossing the Andes, we arrived in Mendoza, just 12h before the tragic earthquake in Chile.

The city is a popular stopover before climbing Aconcagua peak in the Andes and the capital of the wine country in Argentina:  over 1000 vineyards around the city produce a very high rated Malbec wine.

The city itself is small (around 100k people living there) and has nothing special: everything is centered around Plaza Independencia where the main restaurants and coffee shops are located (Av. Sarmiento and Paseo Sarmiento).

Things to do

Try the wine… lots of it :) With over 1000 bedegas (wineries) around the city you have plenty of choices. There are many tour operators that will take you on a day trip to several wineries for wine tasting and lunch.

We booked a full day tour to Uco Valley from Ampora Wine Tours for US$ 150 / person. We visited 3 vineyards: Andeluna (rather small, producing only 500.000 litres of wine every year), Salentein (quite big, the first vineyard to establish in Uco Valley, producing about 15 mil. litres every year) and Altus where we had lunch in their bistro.

During our tour we learned about the wine making process, how the low end and high end wines are made, we visited the cellars and tasted between 3 and 5 wines produced at the vineyard.

Stephen (which we met during the tour) made some great photos compared with the crappy ones made by my iPhone which are on Flickr.

on Mar 1st, 2010Time to go global

I started this blog a few years ago mostly to complain about the political problems in Romania and to share my travel experiences with friends and family.

Now I can say for sure that nothing will really change for Romania in the near future no matter how hard I complain, so it’s time to change focus and write more about my travels in a common language among all my friends: english. Sorry mom, I’ll keep sending updates via SMS whenever I can!

Enjoy the ride!

on Feb 28th, 2010Santiago de Chile

Este putin ciudat sa scriu despre Santiago la mai putin de 24h de la cutremurul care a lovit Chile, dar in acelasi timp ma bucur pentru am vazut orasul inainte de tragedie si mai ales ca am plecat exact in ziua cu pricina: am ajuns in Santiago pe 23 Feb de la Montevideo si am plecat spre Mendoza, Argentina pe 26 Feb.

Orasul

Venind de la orasul fantoma numit Montevideo, Santiago este ca o briza de aer proaspat: un oras modern inconjurat de munti pe toate partile, o infrastructura de invidiat si cu caini vagabonzi.

Spre deosebire de Buenos Aires si alte orase din America de Sud, Santiago este o destinatie mai mult de business decit una turistica, lucru vizibil si din economia Chile care este cea mai dezvoltata din America de Sud.

Oamenii sunt draguti, serviabili, procentul vorbitorilor de engleza este mult mai ridicat ca la vecini, dar in acelasi timp se vede ca le lipseste relaxarea din Buenos Aires.

Nu doar in Bucuresti intilnesti caini vagabonzi, aici sunt la fiecare colt de strada, doar ca sunt mult mai mari de statura (poate i-au mancat pe aia mici) si sunt foarte blinzi – in general stau cu burta la soare si li se rupe de lumea care trece pe linga ei.

Things to do

Nu prea multe… obiectivele turistice sunt foarte putine: poti sa urci in Parcul  Metropolitan sa vezi orasul de sus, poti sa vizitezi Santa Lucia (un vechi fort care este the birthplace of the city), sa vezi niste palate, piete, sa te plimbi si evident sa te delectezi cu vinuri bune in restaurante exceptionale.

Steak-urile din Argentina sunt inlocuite aici cu sea food preparat dupa retete cu puternice influente asiatice, iar parrillada (grill restaurante din Argentina) sunt inlocuite cu restaurante mai upscale.

In alt post voi face o comparatie Chile vs Romania, dar intre timp puteti vedea pozele facute inainte de cutremur.

on Feb 26th, 2010Montevideo

In multe publicatii este desemnat orasul cu cea mai ridicata calitate a vietii din America Latina, un nume exotic (cel putin mie asa mi se pare), dar cam departe de adevar la fata locului.

Cum ajungi ?

Ferry-ul din Buenos Aires face cam 3h pina la Montevideo, iar pretul biletelor variaza intre 40 EUR (Turista Class) si 100 EUR (Premier Especial). Ce este misto la ferry este ca la plecarea din Buenos Aires ti se face iesirea din Argentina si intrearea in Uruguay la acelasi ghiseu de immigrations, nu se agita foarte tare cu x-ray la bagaje, pe toata durata calatoriesi ai wi-fi, iar in Montevideo te lasa in port care este foarte central.

Orasul

Orasul are un centru vechi, ca si in Bucuresti cam darimat si renovat pe ici pe colo, 2-3 bulevarde paralele ce compun Centro si multe cartiere rezidentiale. Ce este interesant la oras este ca fiind pe o peninsula, inconjurat de apa din 3 parti are o faleza (La Rambla) foarte lunga cu blocuri si vile pe margine.

Nu e mare lucru de facut prin oras, asa ca 2 zile au fost mai mult decit suficiente sa ne plimbam prin centru vechi, faleza si bulevarde – muzeele nu sunt chiar punctul meu de atractie.

Hotelurile sunt putine si cam horror. Pe internet am gasit Hotel Palacio, care avea rating-uri foarte bun (locul 3 in Tripadvisor). La fata locului am dat de 2 mosi  si o cazatura de hotel…macar pretul a fost corect: 35 US$ / noapte. La fata locului am gasit si un Radisson, dar pe intenet nu apare nicaieri.. oricum rezervarile la hotel se fac pe modelul dai mail si astepti sa ti se confirme ratele pentru ca tehnica de calcul este pierduta in timp sau lipseste cu desavarsire.

Sunt si lucruri care nu le-am inteles: prin centru parca totul era pierdut in timp, vedeai numai masini rupte, autobuze de pe vremea bunicii, calculatoare ultima generatie acum 20 ani, in schimb pe faleza vedeai mega vile. Poate cea mai ridicata calitate a vietii este data de faptul ca li se rupe de toti si toate, sau poate cea mai ridicata calitate a vietii este doar printre americanii care si-au facut vile aici.

Pluna si Aeroportul

Compania aeriana a Uruguay-ului se numeste Pluna. Este un fel de low-cost la capitolul servicii, dar cu preturi de Concorde.

Un bilet one-way Montevideo – Santiago de Chile a fost 350 US$, la care se adauga 20 US$ daca vrei bagaj de cala. In timpul zborului de 2.5h daca ti se facea sete trebuia sa platesti 2 US$ pentru un pahar cu apa.

Aeroportul era brand-new, deschis de 2 luni si arata foarte bine… dar evident cu un pret: 31 US$ taxa de plecare. Plateai si ti se punea un sticker pe boarding pass, fara de care nu puteai trece de passport control.

Pozele sunt pe Flickr.

on Feb 21st, 2010Buenos Aires – Part I

Cum ajungi la capatul lumii ?

Despre Australia si Noua Zeelanda se stie ca sunt la capatul lumii,  dar nici cu Buenos Aires nu mi-e rusine acum dupa ce am zburat cel mai lung zbor dintr-o bucata: Frankfurt – Buenos Aires peste 7100 mile in 14h.

Mai exista o varianta cu Tarom pe ruta Bucuresti – Cluj – Madrid si de acolo cu Aerolineas Argentinas, dar oprirea din Cluj nu ne coafa prea tare la orarul de zbor. Biletul de avion a fost cam scump.. nu stiu daca astea sunt preturile normale, dar fiind plin sezon am dat putin sub 1300 EUR.

Ce stiam de Argentina ?

Pentru mine Argentina inseamna fotbal, fripturi si vin.. dar cum eu nu prea am tangente cu sporturile, partea a doua sunt mult mai interesant. Am mai auzit de Eva Peron din Evita, de criza economica din 2000, de tango si cam atit.

Aeroportul Ezeiza

Zborurile internationale ajung pe aeroportul Ezeiza (EZE), care este undeva la 30km de oras. La aterizare a fost putin haos pentru ca am ajuns seara pe la 21:00 si functionau doar 2-3 birouri de immigrations si a durat fara numar sa “intram” in tara.

Aeroportul este destul de mic si saracacios. Drumul spre oras se face cu taxi-uri sau mini bus-uri, dar si aici este putin haos. Ca sa iei taxi-ul platesti la un ghiseu (am platit 118 peso, aproximativ 22 EUR), a venit un portar care ne-a luat si ne-a dus afara unde ne-a dat in grija unui sofer care ne-a dus la masina.

De la aeroport exista o autostrada cu 3 benzi pe sens care ajunge suspendat pina in centrul orasului. Autostrada se pare ca este construita doar pentru aeroport pentru ca nu am vazut alte iesiri si se numeste sugestiv Av. de Aeropuerto Ezeiza.

Orasul

Din putinul research care l-am facut am inteles ca Buenos Aires este un fel de Paris al Americii de Sud din punct de vedere al arhitecturii, dar mult mai mare. In zona locuiesc circa 13 milioane de oameni.

Arhitectura este o combinatie de Paris cu Barcelona, strazi mici, citeva bulevarde uriase (9 de Julio are cam 8 benzi pe sens si intre benzi mai ai si cite un parc), case cu 1-2 nivele. Strazile sunt asezate dupa stilul american in dreptunghiuri cu cite o diagonala pe ici pe colo.

Cred ca primaria cheltuie sume uriase pe modul in care arata orasul.. fiecare parc, statuie si constructie are in spate un arhitect italian, francez sau spaniol si ti se mentioneaza cu mindrie acest lucru.

Oamenii

Cu toate ca sunt milioane de oameni care treaiesc in oras, nu prea ii vezi pe strada.. cel putin nu in timpul zilei. Cind interactionezi cu ei vei observa ca sunt foarte prietenosi si extrem de relaxati. Chiar daca nu au o viata usoara, nu se vede apasarea pe ei. Engleza nu este foarte raspandita, dar te intelegi cu ei intr-o combinatie de romana/spaniola invatata de la telenovele.

Lucruri de facut

In cele 3 zile cit am am stat la inceputul vacantei (o sa mai stam inca 4 zile cind ne intoarcem din Chile) nu am avut timp sa ne plictisim: am facut tour-uri cu autobuze, am mincat vita, am baut vinuri, am ascultat muzica live, am urmarit show-uri de tango, ne-am plimbat prin cartiere si chiar prin cimitir.

Cimitirul Recoleta

Cimitirul ca obiectiv turistic nu este ceva nou, dupa ce am vizitat Pere Lachaise in Paris in urma cu mai multi ani.

Cimitirul se afla chiar in cartierul Recoleta, una din cele mai scumpe zone de locuit. Daca in Pere Lachaise mai vezi morminte simple, aici nu exista decit cripte asezate frumos de-a lungul unor stradute unde mai lipsesc doar numelere de la case…un mic cartier al bogatasilor.

Este mult de povestit, cert este ca Buenos Aires m-a surprins foarte placut pentru ca am sentimentul ca aici oamenii traiesc cu pasiune viata, iar faptul ca orasul s-a inundat de la ploi sau ca economia merge din criza in criza nu conteaza foarte tare..sa fie vin, carne si tango ca in rest nu mai conteaza.

Pozele sunt pe Flickr.

Acum suntem pe ferry in drum spre Montevideo. De la Montevideo zburam la Santiago de Chile, pe urma luam un autobuz spre Mendoza (tot in Argentina, in tinutul vinurilor) si ne intoarcem in Buenos Aires.

on Feb 18th, 2010Cum sa calatoresti cu bagaj putin

Tocmai ma pregatesc de un mic sejur in America de Sud (Argentina, Uruguay si Chile) timp de 2 saptamani si vreau sa-i arat lui Dragos ca nu-ti trebuie pregatiri foarte mari, ca pot sa-mi fac bagajul in 15 minute si nu trebuie sa trag dupa mine 5 genti.

Pentru ca voi merge prin mai multe orase (Buenos Aires, Montevideo, Santiago de Chile, Mendoza) si voi calatori cu mai multe mijloace de transport (avion, ferry, autocar) vreau sa fiu mobil, asa ca-mi voi lua cu mine doar o geanta de mina.

Geanta de mina Geanta pe interior

In primul rand trebuie studiata vremea la destinatie.. la mine o sa fie in jur de 25-30 grade, poate putin mai racoare prin munti la Mendoza. Garderoba o sa fie formata din tricouri, camasi cu mineca scurta si pantaloni scurti. In plus o sa mai am hainele cu care plec, care o sa fie putin mai groase: jeans, polartec, camasa cu mineca lunga. Toate pot fi spalate fara probleme pe durata calatoriei – in general este ieftin sa le dai la o spalatorie locala daca la hotel preturile sunt nesimtite.

Primele articole din bagaj sunt: 7 perechi de chiloti, 6 perechi de sosete si 4 tricouri. Tehnica de rollat am invatat-o de la Nona. Este foarte eficienta cind spatiul este redus.

Urmeaza doua camasi cu mineca scurta + camasa cu care plec imbracat.

Doua camasi

O pereche de pantaloni de baie, o pereche de pantaloni scurti, o pereche de jeans cu care plec si o trusa cu cosmetice.

Geanta la final

Chestii necesare: ochelari de soare + lentile de contact, adaptoare, cabluri, carduri de frequent flyer si foarte important digipass-uri in caz ca trebuie sa fac ceva tranzactii.

Maruntisuri necesare

Un obiect foarte important din acesta categorie este stinky bag-ul… in cazul meu este un sac foarte meserias (captusit pe interior) pe care l-am subtilizat acum citiva ani de la Intercontinental din Hong Kong. Pe linga calitatile evidente, stinky bag-ul are si un efect practic: tine vamesii la distanta. Stinky bag-ul sta deasupra in momentul in care contine ceva pentru a le taia cheful vamesilor curiosi sa-mi caute prin bagaj.. nu ca as ascunde ceva, dar ma enerveaza ideea.

Nu prea am inclinatii spre arta fotografica, asa ca singura chestie cu care pot face poze este camera de pe iPhone…deci nu va asteptati la prea multe apusuri de soare senzationale sau fluturi colorati.

on Nov 30th, 2009Sabatic

In urma cu citiva ani m-am decis ca la varsta de 30 de ani sa plec un an de zile in jurul lumii, iar acum 2-3 saptamani am decis ca planul este still on si ca ar trebui sa ma apuc de planificat.

In Oct-Nov 2010 vreau sa zbor in America de Sud (Brazilia cel mai probabil), sa ma plimb timp de 6 luni in emisfera sudica (America de Sud, Noua Zeelanda, Australia) dupa care sa urc pentru alte 6 luni in emisfera nordica.

Nu m-am gandit exact ce voi face, care este traseul, dar am inceput cu o lista de locatii unde vreau sa ajung si de ceva vreme le tot aranjez.

Initial ma gandeam ca o sa fac voluntariat prin diverse locatii si ca o sa lucrez job-uri “normale” (de genul barista la Starbucks) ca sa vad viata si din alta perspectiva. Dupa mai multe analize a reiesit ca asta cu job-ul nu prea are cum sa-mi iasa ca nu vorbesc limba…oricum mai studiez variante.

Daca aveti ceva idei, tool-uri de planificare, locuri pe care ar trebui sa le vad, lucruri care ar trebui sa le fac.. va astept cu comentarii.

on Nov 26th, 2009Finala Orhideea Gardens..sper

Eram dator de ceva vreme cu informatii despre procesele mele cu Orhideea Gardens. Situatia stam cam asa:

- la inceputul lui octombrie 2009 executorul judecatoresc le-a blocat conturile, iar acum citeva saptamani mi-am recuperat banii platiti ca avans plus cheltuielile de judecata si de executare.

- Orhideea Gardens a facut tot ce a putut impotriva executarilor, impotriva sentintei arbitrale si pina acum a cam pierdut la toate.. mai sunt ceva cai de atac, dar sincer nu cred ca mai au sanse de castig. Oricum nota de plata pe aceste mizerii a mai strins ~6000 RON.

Personal nu vreau sa mai trec prin asa ceva si repet: cascati ochii cind faceti achizitii majore. Consider ca am fost un caz fericit pentru ca mi-am permis toata aceasta aventura legala, dar nu stiu cita lume ar rezista fizic si financiar timp de un an de zile. Din Oct 2008 cind le-am trimis prima scrisoare pina in Oct 2009 cind mi-am recuperat banii am decartat peste 94.000 RON pe arbitri, avocati, executori, taxe si alte aberatii legale.

La inceputul anului domnii de la Orhideea Gardens nici nu vroiau sa discutam, nu s-au prezentat la conciliere, dar in momentul in care executorul le-a pus poprire pe conturi au descoperit numarul meu de telefon si ma sunau la citeva zile. Un subiect hot al discutiilor era inclusiv scoaterea de pe blog a povestii mele.. lucru care din pacate nu o sa se intimple.

Aventura cu ei inca nu s-a terminat, mai sunt niste actiuni dar momentan banii mei sunt la mine si nu mai am frica de acum un an ca Orhideea Gardens intra in faliment si nu-mi mai recuperez banii.

Daca cumva vreti sa urmati calea mea, va avertizez ca este costisitoare,  puteti apela cu incredere la avocatul meu Victor Enescu: este scump, paranoic, dar in final mi-a recuperat toti banii.

on Jul 17th, 2009Desteapta-te, romane!

De mai bine de 10 ani o mare parte (daca nu chiar cea mai mare parte) din veniturile mele se duc pe calatorii in afara tarii. Imi place sa calatoresc pentru ca mi se pare fascinant sa vezi cum traiesc cei 6 miliarde+ de oameni cu care impart planeta asta.

Pina acum am umplut cu vize 4 pasapoarte, am vizitat 41 de tari, am inconjurat pamantul de citeva ori, am stat in hoteluri de 1* si hoteluri de 5*, am mancat ciudatenii cu betisoarele, mana sau furculita, am zburat cu low-cost si la business class, am facut sporturi extreme, am fumat, mincat si facut chestii care unele tari si oameni le considera ilegale sau imorale,  iar acum privind in urma nu regret nici o secunda banii si timpul investit in aceste calatorii.

La inceput a fost mai greu pentru ca eram prost si de diferenta culturala nu auzisem decit in carti sau la televizor, daramite sa inteleg ce e aia. In 1999 cind am fost prima data in Thailanda mincam snitele si nici nu vroiam sa aud de scarboseniile numite fructe de mare. In ultimele zile ale calatoriei am descoperit fructele de mare si de atunci nu mai ma satur.

Cu timpul am inceput sa inteleg ca daca oamenii sunt fericiti, ceea ce mie mi se pare normal nu conteaza. In Noua Zeelanda nu mi s-a parut neobisnuit sa vad oameni desculti la cumparaturi in supermarket si nu am avut nici o problema sa maninc orez cu mina dreapta de pe o frunza de palmier.

Cu cit calatoresc mai mult cu atit simt mai tare lovitura de bita pe care o primesc in cap in momentul in care pasesc pe pamant romanesc.  In loc sa vad oameni fericiti, vad oameni cu fete lungi si posomorite care in loc sa se bucure ca te intorci in tara te considera infractor si vor sa-ti scotoceasca prin haine si sa afle citi bani ai in portofel. Vad indivizi care incearca sa te fure, vad lipsa de respect pentru oameni, vad lipsa de initiativa, vad resemnare, vad frustrare.

Cred ca o mare parte din aceste atitudini vin din lipsa de progres, din incapacitatea noastra de a evolua si din lipsa de viziune.

In aeroport taxi-urile pirat nu au nici o problema sa agate turistii straini si sa le ceara 100 EUR pina la Intercontinental (cursa care face 10-12 EUR), iar angajatii aeroportului dau din umeri cind ii intrebi despre existenta acestor indivizi. In alte tari vezi birouri care iti calculeaza de la inceput valorea cursei pina la destinatie, platesti si primesti un voucher. In alte tari exista birou de turism in aeroport, noi avem o ghereta unde nu e nimeni niciodata sau daca este nu e in stare sa vorbeasca engleza sau sa-ti dea o harta a orasului.

In 1999 cind am ajuns in Bangkok stateam la etajul 17 al unui hotel cu 30 de etaje, in dreptul etajului 10, unde era piscina, trecea o autostrada suspendata cu cite 5 benzi pe sens si tocmai inaugurasera reteaua de metrouri suspendate (BTS) care avea 2 linii si citeva zeci de statii. In 1999 nu exista metrou in Bangkok, dar se lucra la el din 1996, iar in 2004 au inaugurat prima linie cu 18 statii.

In Ungaria am fost cu masina prin 2001 cind ungurii aveau o autostrada M1 ce facea legatura intre Budapesta si Vienna (180km), se lucra la M5 spre Szeged, iar M3 care o lua spre NE (Oradea, Ucraina) avea 50km. La vreme respectiva aveau putin peste 250km de autostrazi.. intre timp au dat drumul la inelul M0 in jurul Budapestei si au mai facut 900km de autostrazi. Noi in 2001 aveam 130km de autostrazi si de atunci am mai facut inca 140km.. bun raport.

Daca de Ungaria putem spune ca este mai aproape de Europa, putem sa aruncam un ochi si la vecinii de la sud de Dunare care au acum peste 450km de autostrazi si un terminal brand new la aeroportul din Sofia.

Prin aeroportul din Praga am fost prima data in 2003 cind avea 2 terminale A si B cu cite 10 porti. Intre timp au mai facut terminalul C si D care mai adauga 50 de porti. Tot in perioada asta au mai construit si 500km de autostrazi.

In Praga cladirile sunt spalate periodic, iar la fiecare 2 ani proprietarii sunt obligati sa le renoveze fatada. In Praga nu vezi fatade care stau sa pice acoperite cu bannere publicitare ci vezi arhitectura.

Noi cu ce realizari ne putem mandri in ultimii 20 de ani ? Ce am facut noi pentru binele populatiei ? Bani am cheltuit slava domnului si inca cheltuim. Ministerul de finante se imprumuta aproape zilnic de zeci si sute de milioane de EUR de la bancile comerciale pentru a plati salariile celor 1.4 milioane de bugetari si cele 6 milioane de pensii. Banii care in mod normal ar fi trebuit sa ajunga la infrastructura ajung in Bugatti Veyron, in X5-uri care calca oameni pe plaja, in vile si in campanii electorale.

Cei care ar trebui sa ia decizii pentru binele nostru sunt niste parveniti care se gandesc doar la ce masina sau vila sa-si mai cumpere.

Cred in puterea exemplului si pina cind romanii nu vor vedea cu ochii lor ca se poate mult mai bine nu vor face nimic. Asadar dragi romani PLIMBATI-VA! Mergeti sa vedeti cum au reusit altii sa construiasca pasaje si autostrazi suspendate, sa vedeti ce inseamna respectul fata de om si client, sa vedeti ca se poate conduce fara claxoane, nervi si injuraturi, ca cei care fura din banii poporului sunt spinzurati sau bagati la inchisoare, ca politia si angajatii statului lucreaza pentru tine, ca cei care oameni oameni pe trecerea de pietoni ajung la puscarie, ca se poate!