Inca traiesc ….
De ceva vreme tot primesc plingeri ca “nu ai mai scris pe blog”, asa ca o sa ma explic si mai tirziu poate o sa fac si un scurt rezumat.
De ce nu scriu ? Pai…
1. Nu am timp. Suna ciudat cind esti plecat in vacanta de 11 luni, dar credti-ma ca este complicat cind ai de impachetat, mers la autobuz, asteptat dupa autobuz, cautat hostel, explorat zona, facut planuri pentru urmatoarea zi, cautat de mincare, facut noi cunostiinte, etc.
2. Experientele mele sunt foarte subiective. Pina acum am la activ 75 de tari vizitate (+/- ca trebuie sa mai recapitulez), asa ca foarte multe lucruri nu-mi trezesc interesul atit de tare incit sa scriu despre ele. Munti am mai vazut, ruine, lacuri, paduri, temple, biserici, orase, cladiri, parcuri si altele de asemenea. Nu cred ca vrea nimeni sa stie la ce ora m-am trezit, cite beri am baut, asa ca ma abtin de la a mai comenta…
In schimb… fac poze. Putine, dar totusi sunt ceva poze care puteti sa le vedeti pe Picasa. Unele au chiar si o mica descriere :)
3. Cind am timp si as putea sa scriu o dau in porno ca ma f… lenea.
Asa ca dragi cititori, aveti rabdare… multa rabdare. Daca vreti informatii up-to-date puteti sa dati subscribe pe Facebook sau sa va uitati la harta (este actualizata mai des decit blog-ul, dar mai rar decit Facebook-ul).
Cit mai continui ?
Inca nu stiu… initial era vorba ca ma plimb pina la sfirsitul lui 2012, dar deja simt o oarece oboseala. Prin multe tari am trecut mai repede decit trebuia, dar daca as face totul in amanunt mi-ar trebui 10 vieti nu 2 ani.
Deja simt o oarece oboseala de la viata asta de nomad … impachetat, autbuz, avion, etc, despachetat.. citeva zile mai tirziu iar de la capat.
Acum sunt prin Asia si ma gandesc sa iau o “pauza” sa ma opresc citeva luni intr-un loc cunoscut si sa ma relaxez… pe lista este Bangkok si cam atit :)
Daca o iau mai usor, atunci probabil termenul de sfirsitul lui 2012 se mai decaleaza cu citeva luni..poate ani.
Oricum, sa vedem cum este vremea miine.
Read MoreChile la foc rapid
Continui traditia la foc rapid pentru ca nu am inspiratie sa scriu mai mult despre toate locurile prin care am fost.
Dupa excursia in Antarctica am luat un autobuz din Ushuaia spre Puerto Natales. Drumul a presupus trezirea la 3:00, schimbarea a 3 autobuze, trecere cu ferry-ul prin strimtoarea Magellan si multe ore prin desert.
Puerto Natales
Perto Natales este orasul gateway pentru cei care vor sa mearga in Torres del Paine si pentru cei care vor sa plece cu Navimag (un ferry care merge prin fiorduri pina la Puerto Montt). Orasul este mic, are citeva restaurante, baruri si multe magazine pentru echipament montan.
Torres del Paine
TDP este un parc national foarte popular pentru drumetii si campat. Cel mai popular traseu se numeste W si dureaza 5 zile, timp in care vezi un ghetar, niste lacuri, iar la final the “Torres”. Cum cortul pentru mine este o chestie SF, am preferat sa stau la refugii (un fel de cabane care pentru o gramada de bani iti inchiriaza un pat si un sac de dormit) in cele 5 zile cit a durat traseul W. Traseul are o dificultate medie in schimb pentru mine a fost destul de greu din lipsa conditie fizice… in medie faci cam 12-14 km/zi cu diferente de nivel de ~500m.
In ultima zi cind trebuia sa urc sa vad the “Torres” a plouat non-stop, asa ca m-am multumit cu pozele de pe internet.
Pozele mele sunt pe Picasa.
Puerto Montt si Puerto Varas
Din pacate Navimag, ferry-ul care trebuia sa ma duc in Puerto Montt printre fiorduri, a avut un accident cu citeva zile inainte sa ajung eu in Puerto Natales, drept pentru care cursele erau suspendate pe termen nedeterminat… asa ca am zburat cu un low-cost pina in Puerto Montt de unde am luat un bus catre Puerto Varas – la 20km de aeroport.
Puerto Varas este un orasel linistit pe marginea unui lac, inconjurat de vulcani (in Chile exista zeci de vulcani activi). Daca nu sunt nori privelistea este minunata, iar oamenii sunt foarte relaxati. Pare un fel de statiune montana unde oamenii vin sa se relaxeze la o terasa pe malul lacului.
Cruce de lagos
Din Puerto Varas am trecut in Argentina printr-o combinatie de autocare si vapoare. Dimineata incepe cu un autocar, dupa care se traverseaza primul lac (Todos los Santos) si un popas intr-un sat “eco”. Urmeaza un alt autobuz, passport control, o alta trecere de lac, autobuz si al 3-lea lac care ne duce pina la Bariloche. Toata smecheria dureaza cam 14h si chiar daca la inceput e fun, dupa al 2-lea lac deja devine plictisitor. Din fericire nu trebuie sa cari nimic pentru ca totul este aranjat, dar e destul de obositor.
Pozele de pe drum.
Mai la nord de Puerto Varas nu am fost in calatoria asta, dar se cere o alta incursiune in Santiago de Chile (am fost acum 2 ani acolo), Valparaiso si poate mai la nord spre Atacama.
Insula Pastelui
Insula Pastelui este una din cele mai izolate locatii de pe glob unde traditional se putea ajunge doar cu avionul din Santiago de Chile. De curind Lan a inaugurat un zbor si din Lima, asa ca nu am ratat ocazia si am facut o mica incursiune.
Zborurile sunt rare si scumpe. Daca incerci sa cauti un zbor pe un site international gen Expedia, pretul este aberant undeva pe la $1400, dar daca esti in Chile sau Peru si cauti pe site-ul local in spaniola, preturile incep de pe la $400 (smecheria asta am invatat-o de la o gagica din Canada cind eram in Puerto Natales). Cel mai ieftin bilet pe care l-am gasit a fost undeva pe la $650 – cam scump, dar altceva nu exista din pacate in luna cind eram eu in Lima.
Insula este celebra pentru statuile care le gasesti presarate peste tot. Nu se stie exact scopul pentru care au fost facute, dar arata cool. Chiar daca este un monument UNESCO, sunt doar citeva statui (din 800+) care sunt cu adevarat breath-taking, majoritatea fiind distruse.
Insula in sine este o flegma, pentru ca un tur complet cu un ATV cu toate opririle de rigoare la statui a durat putin peste 4h si am parcurs ~30km.
Cum zborurile sunt rare (am ajuns miercuri la ora 05:00, iar urmatorul zbor era duminica) esti obligat sa o arzi pe insula, fara a avea prea multe lucruri de facut. Statuile le vizitezi intr-o zi pe toate, dupa care mai poti vizita craterul unui vulcan unde cresc nuferi sau sa mergi cu barca la pescuit.
Fiind o insula turistica, totul este scump. Cazare sub $60/noapte nu am gasit, o masa la restaurant era cel putin $40 (asa ca am mincat multe empanadas de $4/bucata), taxa de intrare in parcul national este $60 (Lonely Planet zicea $5, dar se pare ca au crescut-o recent), inchirierea unui ATV este $60/zi, orice tour organizat incepea de pe la $60-$70, iar o zi de diving costa $150.
Chiar daca unele privelisti sunt uimitoare, overall mi s-a parut o japca – avionul scump si totul pe insula scump asa ca nu o recomand ca excursie in sine decit daca faceti un stop-over de la Santiago in drum spre Tahiti (zborul de la Santiago de Chile continua spre Tahiti si se pare ca multi americani fac acest stop-over).
Pozele sunt aici.
Read MoreArgentina la foc rapid
Ca sa nu uit definitiv (au trecut deja citeva luni de atunci) iata un rezumat despre Argentina.
Puerto Iguazu – cascadele in Argentina
Dupa ce faci poze din partea braziliana, in partea argentiniana e timpul sa te uzi pentru ca mergi deasupra sau chiar pe sub cascadele care le-ai vazut de la distanta cu citeva zile inainte. Parcul este enorm in Argentina, are citeva carari (lower trail, upper trail), un trenulet care te plimba prin zona. Ei zic ca poti sa petrecei 2 zile aici, eu am stat de dimineata de pe la 8 pina pe la 17:00 si a fost oarecum suficient… desi exista multe activitati care nu le-am facut: safari-uri si alte smecherii.
Pozele din Argentina sunt aici si pentru comparatie cele din Brazilia aici.
Buenos Aires – party non stop
Comentariile cred ca sunt de prisos, trebuie sa experimentezi orasul ca sa-l intelegi. Asta a fost a 3-a vizita a mea si tot ma uimeste: tango, arhitectura, petrecerile, restaurantele, parcurile, cladirile, oamenii si stilul lor viata relaxat.
Poze de la prima incursiune in Feb 2010.
Ushuaia – Fin del mundo
Ushuaia isi disputa titlul de “cel mai sudic oras de pe glob” cu un mic sat din Chile numit Puerto Williams. Ushuaia pretinde ca e oras pe cind Puerto Williams e doar un sat de pescari, deci nu e demn de asa titlu. Oricum “orasul” este simpatic, are un aer de orasel montan pe malul canalului Beagle si cred ca traieste doar pentru turistii veniti sa se pozeze cu “Fin del mundo” sau care se imbarca spre Antarctica.
Aproape zilnic pleaca vapoare catre Antarctica, deci este locul ideal unde poti gasi o oferta “last-minute”, asa cum am gasit eu.
De ajuns se ajunge fie cu o combinatie de autobuze (de genul 50h din Buenos Aires) sau zburind 3h. Zborurile sunt in general pline si scumpe, deci trebuie rezervate in avans.
Ceva poze din oras.
Bariloche – o copie nereusita dupa Elvetia
Desi are ceva radacini in Elvetia (niste elvetieni au pus bazele orasului prin 1900) orasul incearca sa copieze Elvetia, fara prea mult success dupa parerea mea: prea multa ciocolata (nu neaparat cea mai buna calitate), fondue cu o brinza de origini necunoscute, lacuri pe care nu se intimpla nimic.
Orasul cica este o statiune de ski, dar vara este o teapa pentru turisti – preturi exagerate, calitate proasta.
Un singur lucru bun am gasit in orasul asta, un restaurant care stie sa gateasca steak-ul medium rare cum imi place mie.
Mendoza – peste 1000 de vinarii
Pacat ca in Argentina nu prea exista cultura brinzeturilor imputite… in rest vin si friptura cit cuprinde. Tururile de vinarii sunt chiar interesante si vezi diverse tehnice si poti aprecia mai bine un vin.
Niste poze din tura asta si poze de anul trecut.
Salta – numele spune tot
Un oras de tranzit, chiar asa a fost conceput pentru ca era la jumatate distantei dintre minele de argint din Bolivia si nu stiu ce alt oras important unde imbarcat argintul pe vase sa-l trimita la imperiul spaniol.
Desertul de sare este impresionat, iar muzeul de arheologie are 3 mumii de copii foarte bine pastrate (cind zic foarte bine, adica au piele si arata creepy).
Pozele, inclusiv cu incercarile mele de sarituri sunt aici.
Sumar
Am vizitat doar citeva orase din Argentina, dar mai sunt o gramada de zone ce merita atentia unei alte calatorii: El Calafate, El Chalten si Cordoba sunt doar citeva orase care imi vin in minte acum.
Gratarul este prezent in orice casa, dar cu toate astea nu pot sa zic ca stiu sa gateasca friptura foarte bine… in schimb carnea face aproape toata treaba fiind exceptionala.
Carnea combinata cu vinul si pasiunea argentinienilor pentru fotbal, tango, muzica sau viata face din Argentina o intrare permanenta pe lista mea de locuri de re-vizitat.
Read More