Sa va fie foarte clar: un mos sau o baba cu pensie lunara de 300 RON, proprietarii unui apartament cu 2+ camere in orice oras din tara, NU SUNT saraci..Saraci sunt oamenii aia care dormn in corturi si cauta prin gunoi resturi de mancare.

Nu ai bani sa intretii un apartament cu 2 camere ? Foarte bine.. vinde-l si cumpara o garsoniera (sau inchiriaza una), iar cu  diferenta de bani iti permiti sa-ti cumperi de mancare si medicamente cat timp mai ai de trait fara sa devii o povara pentru cei din jur.

Vrei sa lasi mostenire apartamentul ? Bine si asa, dar atunci beneficiarii sa te intretina cat timp traiesti.

Vrei ajutor de caldura de la primarie ? Ok, atunci sa ti se puna ipoteca pe apartament, iar viitorii proprietari sa o rascumpere ca primaria sa-si recupereze INTEGRAL ajutorul oferit.

De ce primaria trebuie sa plateasca reabilitarea termica a blocului sau consolidarea cladirilor cu risc seismic ridicat ?! De ce din taxele mele se ridica biserici in care eu nu o sa calc niciodata ?! De ce trebuie sa fac slalom printre cacatii de caine sau masinile parcate pe trotuar ?!

Raspunsul este simplu: pentru ca pe tine te doare in cot, dar vrei sa vrei sa se intimple chestii pe care sa le platesc eu. Ne-am obisnuit cu drepturi.. dar cu responsabilitati pe cand ?

Nu am o problema cu credinta in ceva, orice ar fi acel ceva, dar am o reala problema cu manipularea oameniilor de a crede doar in dumnezeu si mai ales am o problema cu practicile bisericii folosite in a-si recrutra adepti.

Ok, poate exista o fiinta suprema, dar eu tot nu  inteleg care este legatura dintre ea si bisericile prezente peste tot. Se pare ca daca un sobor de preoti inconjoara o cladire de citeva ori, citeste din scripturi si da cu tamaie, brusc respectiva devina “sfanta biserica”. No shit.. si de ce restul cladirilor nu pot fi sfinte ? De ce trebuie sa te rogi doar in cladirile desemnate ?!

Sau care este treaba cu tonele de aur si cruci care atirna la gatul “preafericitilor” ? Daca nu le poarta nu mai pot citi din scriptura ? Sau incantatiile nu mai au efect daca crucile nu sunt din aur de 24 karate ?! Intrebari fara raspuns.

Pina una alta nimeni nu pretinde ca are linie directa cu divinitatea, sunt doar speculatii, interpretari si manipulari, reguli ad-hoc care se modifica in functie de necesitatile vremii (vezi inchizitia care era instituita de biserica)…toata biserica este o facatura ce are ca unic scop controlul maselor. Intrebarea este: cine este in spate si de ce ma vrea supus ei ?

Fiecare blog are feed-ul lui, asa ca nu uitati sa adaugati in reader si http://feeds.feedburner.com/boohuhu

Now I can say for sure that nothing will really change for Romania in the near future no matter how hard I complain, so it’s time to change focus and write more about my travels in a common language among all my friends: english. Sorry mom, I’ll keep sending updates via SMS whenever I can!

Enjoy the ride!

Orasul

Venind de la orasul fantoma numit Montevideo, Santiago este ca o briza de aer proaspat: un oras modern inconjurat de munti pe toate partile, o infrastructura de invidiat si cu caini vagabonzi.

Spre deosebire de Buenos Aires si alte orase din America de Sud, Santiago este o destinatie mai mult de business decit una turistica, lucru vizibil si din economia Chile care este cea mai dezvoltata din America de Sud.

Oamenii sunt draguti, serviabili, procentul vorbitorilor de engleza este mult mai ridicat ca la vecini, dar in acelasi timp se vede ca le lipseste relaxarea din Buenos Aires.

Nu doar in Bucuresti intilnesti caini vagabonzi, aici sunt la fiecare colt de strada, doar ca sunt mult mai mari de statura (poate i-au mancat pe aia mici) si sunt foarte blinzi – in general stau cu burta la soare si li se rupe de lumea care trece pe linga ei.

Things to do

Nu prea multe… obiectivele turistice sunt foarte putine: poti sa urci in Parcul  Metropolitan sa vezi orasul de sus, poti sa vizitezi Santa Lucia (un vechi fort care este the birthplace of the city), sa vezi niste palate, piete, sa te plimbi si evident sa te delectezi cu vinuri bune in restaurante exceptionale.

Steak-urile din Argentina sunt inlocuite aici cu sea food preparat dupa retete cu puternice influente asiatice, iar parrillada (grill restaurante din Argentina) sunt inlocuite cu restaurante mai upscale.

In alt post voi face o comparatie Chile vs Romania, dar intre timp puteti vedea pozele facute inainte de cutremur.

Cum ajungi ?

Ferry-ul din Buenos Aires face cam 3h pina la Montevideo, iar pretul biletelor variaza intre 40 EUR (Turista Class) si 100 EUR (Premier Especial). Ce este misto la ferry este ca la plecarea din Buenos Aires ti se face iesirea din Argentina si intrearea in Uruguay la acelasi ghiseu de immigrations, nu se agita foarte tare cu x-ray la bagaje, pe toata durata calatoriesi ai wi-fi, iar in Montevideo te lasa in port care este foarte central.

Orasul

Orasul are un centru vechi, ca si in Bucuresti cam darimat si renovat pe ici pe colo, 2-3 bulevarde paralele ce compun Centro si multe cartiere rezidentiale. Ce este interesant la oras este ca fiind pe o peninsula, inconjurat de apa din 3 parti are o faleza (La Rambla) foarte lunga cu blocuri si vile pe margine.

Nu e mare lucru de facut prin oras, asa ca 2 zile au fost mai mult decit suficiente sa ne plimbam prin centru vechi, faleza si bulevarde – muzeele nu sunt chiar punctul meu de atractie.

Hotelurile sunt putine si cam horror. Pe internet am gasit Hotel Palacio, care avea rating-uri foarte bun (locul 3 in Tripadvisor). La fata locului am dat de 2 mosi  si o cazatura de hotel…macar pretul a fost corect: 35 US$ / noapte. La fata locului am gasit si un Radisson, dar pe intenet nu apare nicaieri.. oricum rezervarile la hotel se fac pe modelul dai mail si astepti sa ti se confirme ratele pentru ca tehnica de calcul este pierduta in timp sau lipseste cu desavarsire.

Sunt si lucruri care nu le-am inteles: prin centru parca totul era pierdut in timp, vedeai numai masini rupte, autobuze de pe vremea bunicii, calculatoare ultima generatie acum 20 ani, in schimb pe faleza vedeai mega vile. Poate cea mai ridicata calitate a vietii este data de faptul ca li se rupe de toti si toate, sau poate cea mai ridicata calitate a vietii este doar printre americanii care si-au facut vile aici.

Pluna si Aeroportul

Compania aeriana a Uruguay-ului se numeste Pluna. Este un fel de low-cost la capitolul servicii, dar cu preturi de Concorde.

Un bilet one-way Montevideo – Santiago de Chile a fost 350 US$, la care se adauga 20 US$ daca vrei bagaj de cala. In timpul zborului de 2.5h daca ti se facea sete trebuia sa platesti 2 US$ pentru un pahar cu apa.

Aeroportul era brand-new, deschis de 2 luni si arata foarte bine… dar evident cu un pret: 31 US$ taxa de plecare. Plateai si ti se punea un sticker pe boarding pass, fara de care nu puteai trece de passport control.

Pozele sunt pe Flickr.

Despre Australia si Noua Zeelanda se stie ca sunt la capatul lumii,  dar nici cu Buenos Aires nu mi-e rusine acum dupa ce am zburat cel mai lung zbor dintr-o bucata: Frankfurt – Buenos Aires peste 7100 mile in 14h.

Mai exista o varianta cu Tarom pe ruta Bucuresti – Cluj – Madrid si de acolo cu Aerolineas Argentinas, dar oprirea din Cluj nu ne coafa prea tare la orarul de zbor. Biletul de avion a fost cam scump.. nu stiu daca astea sunt preturile normale, dar fiind plin sezon am dat putin sub 1300 EUR.

Ce stiam de Argentina ?

Pentru mine Argentina inseamna fotbal, fripturi si vin.. dar cum eu nu prea am tangente cu sporturile, partea a doua sunt mult mai interesant. Am mai auzit de Eva Peron din Evita, de criza economica din 2000, de tango si cam atit.

Aeroportul Ezeiza

Zborurile internationale ajung pe aeroportul Ezeiza (EZE), care este undeva la 30km de oras. La aterizare a fost putin haos pentru ca am ajuns seara pe la 21:00 si functionau doar 2-3 birouri de immigrations si a durat fara numar sa “intram” in tara.

Aeroportul este destul de mic si saracacios. Drumul spre oras se face cu taxi-uri sau mini bus-uri, dar si aici este putin haos. Ca sa iei taxi-ul platesti la un ghiseu (am platit 118 peso, aproximativ 22 EUR), a venit un portar care ne-a luat si ne-a dus afara unde ne-a dat in grija unui sofer care ne-a dus la masina.

De la aeroport exista o autostrada cu 3 benzi pe sens care ajunge suspendat pina in centrul orasului. Autostrada se pare ca este construita doar pentru aeroport pentru ca nu am vazut alte iesiri si se numeste sugestiv Av. de Aeropuerto Ezeiza.

Orasul

Din putinul research care l-am facut am inteles ca Buenos Aires este un fel de Paris al Americii de Sud din punct de vedere al arhitecturii, dar mult mai mare. In zona locuiesc circa 13 milioane de oameni.

Arhitectura este o combinatie de Paris cu Barcelona, strazi mici, citeva bulevarde uriase (9 de Julio are cam 8 benzi pe sens si intre benzi mai ai si cite un parc), case cu 1-2 nivele. Strazile sunt asezate dupa stilul american in dreptunghiuri cu cite o diagonala pe ici pe colo.

Cred ca primaria cheltuie sume uriase pe modul in care arata orasul.. fiecare parc, statuie si constructie are in spate un arhitect italian, francez sau spaniol si ti se mentioneaza cu mindrie acest lucru.

Oamenii

Cu toate ca sunt milioane de oameni care treaiesc in oras, nu prea ii vezi pe strada.. cel putin nu in timpul zilei. Cind interactionezi cu ei vei observa ca sunt foarte prietenosi si extrem de relaxati. Chiar daca nu au o viata usoara, nu se vede apasarea pe ei. Engleza nu este foarte raspandita, dar te intelegi cu ei intr-o combinatie de romana/spaniola invatata de la telenovele.

Lucruri de facut

In cele 3 zile cit am am stat la inceputul vacantei (o sa mai stam inca 4 zile cind ne intoarcem din Chile) nu am avut timp sa ne plictisim: am facut tour-uri cu autobuze, am mincat vita, am baut vinuri, am ascultat muzica live, am urmarit show-uri de tango, ne-am plimbat prin cartiere si chiar prin cimitir.

Cimitirul Recoleta

Cimitirul ca obiectiv turistic nu este ceva nou, dupa ce am vizitat Pere Lachaise in Paris in urma cu mai multi ani.

Cimitirul se afla chiar in cartierul Recoleta, una din cele mai scumpe zone de locuit. Daca in Pere Lachaise mai vezi morminte simple, aici nu exista decit cripte asezate frumos de-a lungul unor stradute unde mai lipsesc doar numelere de la case…un mic cartier al bogatasilor.

Este mult de povestit, cert este ca Buenos Aires m-a surprins foarte placut pentru ca am sentimentul ca aici oamenii traiesc cu pasiune viata, iar faptul ca orasul s-a inundat de la ploi sau ca economia merge din criza in criza nu conteaza foarte tare..sa fie vin, carne si tango ca in rest nu mai conteaza.

Pozele sunt pe Flickr.

Acum suntem pe ferry in drum spre Montevideo. De la Montevideo zburam la Santiago de Chile, pe urma luam un autobuz spre Mendoza (tot in Argentina, in tinutul vinurilor) si ne intoarcem in Buenos Aires.

Pentru ca voi merge prin mai multe orase (Buenos Aires, Montevideo, Santiago de Chile, Mendoza) si voi calatori cu mai multe mijloace de transport (avion, ferry, autocar) vreau sa fiu mobil, asa ca-mi voi lua cu mine doar o geanta de mina.

In primul rand trebuie studiata vremea la destinatie.. la mine o sa fie in jur de 25-30 grade, poate putin mai racoare prin munti la Mendoza. Garderoba o sa fie formata din tricouri, camasi cu mineca scurta si pantaloni scurti. In plus o sa mai am hainele cu care plec, care o sa fie putin mai groase: jeans, polartec, camasa cu mineca lunga. Toate pot fi spalate fara probleme pe durata calatoriei – in general este ieftin sa le dai la o spalatorie locala daca la hotel preturile sunt nesimtite.

Primele articole din bagaj sunt: 7 perechi de chiloti, 6 perechi de sosete si 4 tricouri. Tehnica de rollat am invatat-o de la Nona. Este foarte eficienta cind spatiul este redus.

Urmeaza doua camasi cu mineca scurta + camasa cu care plec imbracat.

O pereche de pantaloni de baie, o pereche de pantaloni scurti, o pereche de jeans cu care plec si o trusa cu cosmetice.

Chestii necesare: ochelari de soare + lentile de contact, adaptoare, cabluri, carduri de frequent flyer si foarte important digipass-uri in caz ca trebuie sa fac ceva tranzactii.

Un obiect foarte important din acesta categorie este stinky bag-ul… in cazul meu este un sac foarte meserias (captusit pe interior) pe care l-am subtilizat acum citiva ani de la Intercontinental din Hong Kong. Pe linga calitatile evidente, stinky bag-ul are si un efect practic: tine vamesii la distanta. Stinky bag-ul sta deasupra in momentul in care contine ceva pentru a le taia cheful vamesilor curiosi sa-mi caute prin bagaj.. nu ca as ascunde ceva, dar ma enerveaza ideea.

Nu prea am inclinatii spre arta fotografica, asa ca singura chestie cu care pot face poze este camera de pe iPhone…deci nu va asteptati la prea multe apusuri de soare senzationale sau fluturi colorati.

In Oct-Nov 2010 vreau sa zbor in America de Sud (Brazilia cel mai probabil), sa ma plimb timp de 6 luni in emisfera sudica (America de Sud, Noua Zeelanda, Australia) dupa care sa urc pentru alte 6 luni in emisfera nordica.

Nu m-am gandit exact ce voi face, care este traseul, dar am inceput cu o lista de locatii unde vreau sa ajung si de ceva vreme le tot aranjez.

Initial ma gandeam ca o sa fac voluntariat prin diverse locatii si ca o sa lucrez job-uri “normale” (de genul barista la Starbucks) ca sa vad viata si din alta perspectiva. Dupa mai multe analize a reiesit ca asta cu job-ul nu prea are cum sa-mi iasa ca nu vorbesc limba…oricum mai studiez variante.

Daca aveti ceva idei, tool-uri de planificare, locuri pe care ar trebui sa le vad, lucruri care ar trebui sa le fac.. va astept cu comentarii.

- la inceputul lui octombrie 2009 executorul judecatoresc le-a blocat conturile, iar acum citeva saptamani mi-am recuperat banii platiti ca avans plus cheltuielile de judecata si de executare.

- Orhideea Gardens a facut tot ce a putut impotriva executarilor, impotriva sentintei arbitrale si pina acum a cam pierdut la toate.. mai sunt ceva cai de atac, dar sincer nu cred ca mai au sanse de castig. Oricum nota de plata pe aceste mizerii a mai strins ~6000 RON.

Personal nu vreau sa mai trec prin asa ceva si repet: cascati ochii cind faceti achizitii majore. Consider ca am fost un caz fericit pentru ca mi-am permis toata aceasta aventura legala, dar nu stiu cita lume ar rezista fizic si financiar timp de un an de zile. Din Oct 2008 cind le-am trimis prima scrisoare pina in Oct 2009 cind mi-am recuperat banii am decartat peste 94.000 RON pe arbitri, avocati, executori, taxe si alte aberatii legale.

La inceputul anului domnii de la Orhideea Gardens nici nu vroiau sa discutam, nu s-au prezentat la conciliere, dar in momentul in care executorul le-a pus poprire pe conturi au descoperit numarul meu de telefon si ma sunau la citeva zile. Un subiect hot al discutiilor era inclusiv scoaterea de pe blog a povestii mele.. lucru care din pacate nu o sa se intimple.

Aventura cu ei inca nu s-a terminat, mai sunt niste actiuni dar momentan banii mei sunt la mine si nu mai am frica de acum un an ca Orhideea Gardens intra in faliment si nu-mi mai recuperez banii.

Daca cumva vreti sa urmati calea mea, va avertizez ca este costisitoare,  puteti apela cu incredere la avocatul meu Victor Enescu: este scump, paranoic, dar in final mi-a recuperat toti banii.