Spre Antarctica
Ushuaia
In Ushuaia am ajuns pe 27 Ianuarie in jur de prinz cu un zbor de 3.5h de la Buenos Aires. Chiar linga mine in avion a stat un roman din Brasov care impreuna cu un mic grup faceau un tur de Patagonia.
Planul initial pentru Ushuaia era sa-mi fac poze cu “Fin del mundo” (este un afis in port, dar ideea in sine este interesanta), sa stau 2 nopti dupa care sa plec spre Torres del Pain (Puerto Natales in Chile) asa ca dupa ce m-am cazat m-am pus pe treaba si am colindat agentiile de turism din port care vindeau tururi in canalul Beagle.
Calatoria de 4h pe canal nu are nimic spectaculos decit vederea panoramica de pe o mica insula. In rest poti vedea niste cormorani, lupi de mare, un far, iar la pinguini ne-au dat teapa pentru ca erau departe si nu aveam timp.
Seara la intoarcere am luat-o la picior pe strada principala din oras sa vad cam ce e de facut si cu gandul sa ma informez cum este cu calatoriile in Antarctica. Stiam de la Razvan ca exista oferte last-minute la preturi “bune”.
Orasul este mic dar dragut: orasel de munte, cu multe magazine de sport si hainte groase, restaurante, hoteluri si agentii de turism.
O agentie avea afara un afis cu last-minute Antarctica deal: US$ 3149, asa ca am intrat sa ma interesez.
Eu: cind pleaca vaporul ?
Belen: Miine la ora 16:00.
Ops.. era ora 19:30 si nu eram pregatit cu haine groase (aveam doar un polar care era suficient pentru plimbat prin Ushuaia). Dupa ce tipa de la agentie mi-a facut o lista cu ce-mi trebuie (la categoria gear) si m-a asigurat ca pot sa le inchiriez nu mi-au trebuit mai mult de 30 de secunde sa zic ok.
La pret nu am reusit sa modific nimic, era batut in cuie: US$ 3149 pentru 10 zile, in care am incluse toate mesele (mic dejun, prinz, cina), toate taxele si cizmele de cauciuc (aparent trebuie sa debarcari). Pretul pachetului daca il rezervai din timp era de US$ ~6000..deci oferta era buna.
Am transferat bani pe card, am sunat la banca sa ma asigur ca pot sa fac tranzactia cu pricina (un general am limita la cumparaturi de 2000 EUR) si m-am pus pe completat hirtii : chestionare medicale, informatii despre asigurare medicala, persoane de contact (Savi, esti persoana de contact btw), autorizare pentru credit card etc.
Problema era ca vaporul este operat de o firma canadiana (Gap Adventures) si toate actele au fost scanate si trimise prin e-mail la biroul lor din Toronto, unde programul de lucru se terminase.
Cind am plecat din agentie nu stiam daca plec sau nu ziua urmatoare… Belen mi-a promis ca-mi trimite un e-mail cind are confirmarea de la Gap.
Am plecat sa inchiriez haine (mi-am luat niste pantaloni de ski si o parka – o pufoaica) si sa-mi cumpar manusi, caciula si sosete groase.
A doua zi pe la 9 am primit e-mail de la Belen ca totul e ok sa ma duc la agentie la 10 sa-mi ridic voucher-ul.
Plecarea
Mi-am luat voucher-ul (o hirtie pe care scrie welcome to our cruise) si indicatiile de rigoare: pina in ora 12:00 trebuia sa duc bagajul la un hotel, iar la ora 16:00 trebuia sa fiu in parcare de unde se pleca cu autocarele in port.
Am luat un taxi pina la hostel, mi-am strins toate chestiile, am platit si am plecat la hotelul cu pricina sa las bagajul.
La 16:00 ne-au urcat in citeva autocare si ne-au dus in port unde ne-am imbarcat pe M/S Expedition Monrovia.
Vaporul
Ma asteptam ca voporul sa fie ceva horror, dar este chiar foarte misto. Se pare ca toti cei cu last-minute au fost cazati la etajul 2 (Deck 2) in camere cu 3 paturi. Stau in camera cu un olandez si un neamt. Baia este mica, dar foarte curata, iar dusul are apa calda.
Vaporul are biblioteca, sala de lectura, bar, restaurant, sauna, gym, gift shop si mai multe punti de unde poti sa admiri peisajul.
Dupa un instructaj obligatoriu al masurilor de sigurata in care ne-au pus veste de salvare si ne-au suit in barcile de salvare am plecat la drum.
Barul are preturi decente pentru ce puteau sa ne faca: o cola este US$ 2, o bere este US$ 4, iar 40ml de Vodka sunt US$ 5.
Avem si WiFi unde pentru 1 MB platesti de la US$ 2.5 la US$ 1 in functie de cit trafic cumperi, asa ca nu o sa pun prea multe poze in timpul calatoriei.
Oamenii
In total suntem 120 de pasageri + 26 de oameni in echipaj sau asa ceva.
Media de virsta a pasagerilor este destul de ridicata.. as zice trecuta de 40, iar majoritatea sunt native english speaking (americani, englezi, australieni) cu mici exceptii din ce am cunoscut pina acum: un cuplu de spanioli, olandezul si neamtul cu care sunt in camera, niste chinezoice si 2 cupluri de japonezi.
Traseul
Programul spune ca timp de 2-3 zile navigam prin Drake Passage (aparent ape foarte agitate pentru ca se intilnesc doua oceane aici) dupa care ajungem in Antarctica unde timp de 4 zile navigam pe linga peninsula si niste mici insulite dupa care ne intoarcem tot prin Drake Passage.
Teoretic in fiecare zi de Antarctica vom merge pe uscat cel de cel putin 2-3 ori.
Programul in detaliu se poate vedea pe site-ul GAP.
Urmatoarele 2 zile o ardem prin Drake Passage, ascultam prezentari facute de diversi experti in viata marina (pinguini, balene) si ne imbatam :)
Read MoreChestii interesante in Brazilia
In primul rand nu este o tara ieftina cum si-ar imagina unii. Anii trecuti am fost doar in Sao Paulo si Rio, dar am crezut ca fiind orase mari preturile sunt pe masura.. in schimb peste tot este cam aceiasi smecherie.
Transportul
O calatorie cu autobuzul local costa de la 2 R$ (3.7 RON) la 5 R$ (9.5 RON). O chestie interesanta este ca in toate autobuzele (sau in statiile tip capsula) este cite un operator de turnichet la care platesti biletul. Daca nu platesti nu ai cum sa te sui in autobuz sau sa cobori. Intrarea se face doar pe usa din fata unde este si individul asta.
Taxi-urile pleaca cu 3.5 (6.6 RON) sau chiar 4 R$ (7.5 RON) pe aparat si mai adauga cite 1 – 1.5 R$ (1.9 – 2.8 RON) pentru fiecare km.
Autobuzele long-distance sunt scumpe.. sau cel putin mie asa mi se par: pentru 300km de la Curitiba la Florianopolis am platit 55.10 R$ (104 RON), iar pentru autobuzul Florianopolis – Foz de Iguazu am platit 247 R$ (467 RON) pentru circa 900 km.
Mincarea
Majoritatea restaurantelor populare sunt pe stilul “rodizio”, adica platesti o taxa fixa si cit stai la masa se plimba niste gigei cu mincaruri pe la tine de unde te servesti. Exista rodizio de carne, rodizio de pizza si ce am descoperit rodizio de sushi. Eu am platit cam 50 R$ (94 RON) pentru un meniu la care se adauga bauturile…exista si mai ieftin, dar nu cu mult.
O sticla de apa plata este si ea cam 1.5 – 2 R$, o merdenea (sau alte chestii conexe ce se maninca la colt de strada) sunt cam 2 R$.
Sunt foarte populare buffet-urile unde platesti la kilogram. Iti alegi ce vrei si la sfirsit ti se cintareste farfuria.
Barurile
La baruri am descoperit un sistem interesant de taxare. Toata lumea care intra in bar primeste la intrare o bucata de hirtie (inseriata) pe care e trecut numele tau.
Cind vrei sa comanzi ceva, dai hirtia chelnerului si el marcheaza acolo ce bautura ai comandat, iar la iesirea din bar treci pe la casa unde achiti consumatia de pe hirtie.
Din punct de vedere fiscal totul este foarte transparent pentru ca automat pentru fiecare hirtie emisa la intrare trebuie sa ai fie o plata la final fie o hirtie goala. Daca pierzi hirtia platesti 400 R$ (757 RON) “amenda”. Sistemul este misto cind sunt mai multi ca nu stai sa calculezi cit a avut fiecare.. fiecare isi platesti consumatia de pe hirtia lui :)
Tot legat de fiscalizare bomba de la colt care vinde hot-dog are si ea un sistem de hirtii: pe o hirtie (inseriata) se marcheaza comanda – tu primesti un cotor, un gigel executa comanda si o paseaza unui alt gigel ti-o serveste in schimbul cotorului cu numar.
Read MorePe scurt din Brazilia
Am reusit sa scap de ploile torentiale din Guyana Franceza si am ajuns in Brazilia.
Drumul a fost destul de obositor pentru ca avioanele aici sunt ca autobuzele, pleaca dintr-un oras si opresc pe drum sa mai lase/incarce pasageri. Zborul a fost ceva de genul: Cayenne – Macapa (pe Amazon) – Belem (tot pe amazon) – Brasillia – Curitiba. Toata aventura a durat 24h si a costat o mica avere :(
Curitiba
Nu sunt foarte mult de spus despre oras: este capitala “judetului” Parana, 2 milioane de locuitori si foarte curat in comparatie cu alte orase braziliene. Desi nu este un oras turistic, se chinuie sa plimbe populatia in vizita cu un autobuz fara acoperis pe la obiectivele orasului care includ: gradina botonica, parcuri si diverse cartiere.
Centrul nu are nimic special, in schimb cartierele rezidentiale care sunt asezate pe dealurile inconjuratoare sunt foarte misto. Standardul de viata este clar mult mai ridicat decit in Romania (numai daca te uiti la ce proprietati si cum sunt ingrijite iti dai seama de asta), iar oamenii sunt foarte relaxati.
O chestie interesanta la Curitiba este sistemul de autobuze care este foarte dezvoltat. Exista acele statii tip ”capsula” unde ca sa intri platesti biletul de autobuz si astepti autobuzul dorit. In general autobuzele au benzi separate sau chiar drumuri total separate de cele folosite de masini pentru viteza.
Tot din Curitiba am luat un tren turistic pina in oraselul Morretes. Trenul face cam 4h pentru a strabate 70km prin jungla si munti. Traseul este interesant o ora, dupa care te plictisesti de moarte ca nu e ca si cum ar inventa alti copacii pe urma. Oricum, l-am facut ca era pe lista de chestii turistice.
Poze din Curitiba si din Morretes.
Florianopolis
Dupa 2 nopti in Curitiba, un drum de 4h cu autobuzul am ajuns la plaja in Florianopolis sau Floripa cum ii spun localnicii, un orasel pe malul oceanului.
Aici sunt in modul lene, adica nu fac nimic decit ma duc la plaja, sorb sucuri, bere si seara o ard prin barurile din zona sau la hostelul unde stau.
Dupa Florianopolis o iau din nou la drum, 16h cu autobuzul pina la Foz de Iguazu unde ar trebui sa vad cascadele Iguazu, un punct important pe lista mea cu America de Sud.
Read More
Prima oprire: Guiana Franceza
Nu este chiar prima oprire pentru ca am dormit o noapte la Paris, dar nu se pune la calatorie :)
Din Paris am plecat de pe Orly, un aeroport pentru toate destinatiile astea dubioase: tari de prin Africa, Guyana, Martinique si alte chestii mai putin cunoscute de publicul larg. Zborul a durat 9:30 si a fost super OK, mai ales ca am zburat la Business Class (care era full btw).
La aterizare am vazut cam tot ce era de vazut, desi imi doream sa ma fi inselat: paduri, mlastini strabatute de sosele si citeva case. La asta adaugam o caldura mare, umiditate si ploi non-stop si am obtinut Cayenne, capitala cu 100.000 de locuitori.
Pentru ca a fost deosebit de complicat sa rezerv un hotel (hosteluri nu exista), ba nu aveau camere libere, ba costau 180 EUR asa ca am gasit un B&B numit OYASAMAID. Franceza mea si google translate mi-au rezervat o camera la 50 EUR / noapte si au facut-o pe proprietara sa ma astepte la aeroport (daca nu ma astepta era belita rau pentru ca nu exista taxi-uri la aeroport).
Despre oras nu am ce sa povestesc pentru ca este o gluma proasta… citeva strazi, 3 semafoarte, 2 hoteluri si citeva “restaurante”. A fost un challange sa maninc in prima seara, asa ca am aterizat la o bomba chinezeasca, care pentru 9.8 EUR mi-a dat niste orez si citeva bucati de pui.
Am mai ochit un restaurant, dar mi se pare aberant de scump pentru Cayenne: un fel principal incepe de la 25 EUR…ma intreb de unde au bani bastinasii pentru ca nu ma prind ce exact produc.
Pentru ca sistemul de transport in comun este “random at best” am inchiriat o masina de la Madame, o Dacia Sandero cu cutie manuala. Pentru cei care nu sunt familiarizati, eu am facut scoala de soferi acum 10 ani or so pe o masina cu cutie manuala, dar anul de zile cit am condus a fost pe o masina cu cutie automata. Ultima data am condus prin 2004 sau 2005 deci calificativul de cizma este indulgent cu mine.
Dupa mai multe chinuri cu pornitul din panta, am reusit sa stapanesc bestia si m-am plimbat putin prin zona. Harta care am primit-o la aeroport este generoasa, dar real nu prea ai ce sa vezi: 90% din suprafata tarii este acoperita de paduri, sunt doar citeva orase, iar atractiile principale sunt: Centrul Spatial, Isles du Salut (unde se petrece povestea din Papillon) si ceva paduri ecuatoriale.
Pentru ca am fost prost, nu am studiat ce inseamna anotimp ploios aici.. si am descoperit ca ploua in general de pe la 7-8 seara pina la 12-13 ziua urmatoare..cel putin asa a fost in prima seara. Deci si prin urmare se exclude mersul pe Isles du Salut (se merge cu un catamaran citeva ore, dar pe furtuna nu prea), sa ma plimb prin paduri nu mi se pare interesant cind ploua, iar la centrul spatial trebuie sa-ti faci programare pentru ca sunt locuri limitate.
Am vizitat si al 2-lea oras ca marime: Kourou care este linga centrul spatial. Cayenne in comparatie cu Kourou este o metropola.. aici cu fix o strada principala am terminat tot ce era de facut si m-am intors.
Planul initial era sa aplic luni pentru viza de Suriname, sa o ridic marti, iar miercuri sa plec deja spre Suriname. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu asta de aici, am decis ca luni la prinz (cel mai devreme posibil, eu as fi vrut si duminica) sa zbor in Brazilia.
Cayenne fiind in the middle of fucking nowhere, zborurile sunt limitate.. singurele variante erau undeva in Caraibe fara nici o sansa reala sa ajung in Venezuela cum imi doream eu sau Macapa in Brazilia. Cum si in Brazilia este anotimp ploios (pina in martie) o sa dau skip si la partea cu Amazon (poate o fac mai spre vara) si din Macapa mi-am luat un zbor pina in sud la Curitiba, aproape de Foz de Iguacu.
Distractia asta ma costa $800 or so.. pentru ca zborurile nu sunt ceva ieftin pe aici, iar alte mijloace de transport nu prea exista (Cayenne – Oiapoque la granita cu Brazilia costa 50 EUR pentru toti atita kilometri, iar mai departe trebuie angajat un sofer pina la Macapa).
Asta ar trebui sa-mi fie invatatura de minte, ca de acum sa studiez exact unde ajung si CIND ajung.. pentru ca altfel cheltuiesc bugetul pe o luna din prima saptamana :(
Pozele sunt pe Facebook si pe Picasa.
Read MoreAMR 3 zile
Cica mi-am facut si bagajul.. sau cel putin am intins pe o masa toate chestiile care le-am cumparat, le-am cintarit si am selectat ce iau cu mine. Cu totul sunt cam 13 kg.
In mare o sa am 5 tricouri, 2 camasi cu mineca scurta, 2 perechie de pantaloni scurti/lungi (au parti detasabile sa-i faca scurti), 5 perechi de chiloti + 5 perechi de sosete, un polar + o bluza cu mineca lunga (pentru vremea mai neprietenoasa din Patagonia si Alaska), o pelerina de ploaie, trusa medicala, un prosop mega absorbant, ceva cabluri usb, un Victorinox.
In rucsacul mic (care o sa-l car la bagaj de mina pe avion) am un Macbook intr-un hard-shell, incarcatorul lui, camera si diverse adaptoare pentru toate tipurile de prize pe care le voi intilni pe drum.
Joi dimineata zbor la Paris unde stau peste noapte, iar vineri zbor spre Guiana Franceza.
