De ce nu scriu ? Pai…

1. Nu am timp. Suna ciudat cind esti plecat in vacanta de 11 luni, dar credti-ma ca este complicat cind ai de impachetat, mers la autobuz, asteptat dupa autobuz, cautat hostel, explorat zona, facut planuri pentru urmatoarea zi, cautat de mincare, facut noi cunostiinte, etc.

2. Experientele mele sunt foarte subiective. Pina acum am la activ 75 de tari vizitate (+/- ca trebuie sa mai recapitulez), asa ca foarte multe lucruri nu-mi trezesc interesul atit de tare incit sa scriu despre ele. Munti am mai vazut, ruine, lacuri, paduri, temple, biserici, orase, cladiri, parcuri si altele de asemenea. Nu cred ca vrea nimeni sa stie la ce ora m-am trezit, cite beri am baut, asa ca ma abtin de la a mai comenta…

In schimb… fac poze. Putine, dar totusi sunt ceva poze care puteti sa le vedeti pe Picasa. Unele au chiar si o mica descriere :)

3. Cind am timp si as putea sa scriu o dau in porno ca ma f… lenea.

Asa ca dragi cititori, aveti rabdare… multa rabdare. Daca vreti informatii up-to-date puteti sa dati subscribe pe Facebook sau sa va uitati la harta (este actualizata mai des decit blog-ul, dar mai rar decit Facebook-ul).

Cit mai continui ?

Inca nu stiu… initial era vorba ca ma plimb pina la sfirsitul lui 2012, dar deja simt o oarece oboseala. Prin multe tari am trecut mai repede decit trebuia, dar daca as face totul in amanunt mi-ar trebui 10 vieti nu 2 ani.

Deja simt o oarece oboseala de la viata asta de nomad … impachetat, autbuz, avion, etc, despachetat.. citeva zile mai tirziu iar de la capat.

Acum sunt prin Asia si ma gandesc sa iau o “pauza” sa ma opresc citeva luni intr-un loc cunoscut si sa ma relaxez… pe lista este Bangkok si cam atit :)

Daca o iau mai usor, atunci probabil termenul de sfirsitul lui 2012 se mai decaleaza cu citeva luni..poate ani.

Oricum, sa vedem cum este vremea miine.

Dupa excursia in Antarctica am luat un autobuz din Ushuaia spre Puerto Natales. Drumul a presupus trezirea la 3:00, schimbarea a 3 autobuze, trecere cu ferry-ul prin strimtoarea Magellan si multe ore prin desert.

Puerto Natales

Perto Natales este orasul gateway pentru cei care vor sa mearga in Torres del Paine si pentru cei care vor sa plece cu Navimag (un ferry care merge prin fiorduri pina la Puerto Montt). Orasul este mic, are citeva restaurante, baruri si multe magazine pentru echipament montan.

Torres del Paine

TDP este un parc national foarte popular pentru drumetii si campat. Cel mai popular traseu se numeste W si dureaza 5 zile, timp in care vezi un ghetar, niste lacuri, iar la final the “Torres”. Cum cortul pentru mine este o chestie SF, am preferat sa stau la refugii (un fel de cabane care pentru o gramada de bani iti inchiriaza un pat si un sac de dormit) in cele 5 zile cit a durat traseul W. Traseul  are o dificultate medie in schimb pentru mine a fost destul de greu din lipsa conditie fizice… in medie faci cam 12-14 km/zi cu diferente de nivel de ~500m.

In ultima zi cind trebuia sa urc sa vad the “Torres” a plouat non-stop, asa ca m-am multumit cu pozele de pe internet.

Pozele mele sunt pe Picasa.

 Puerto Montt si Puerto Varas

Din pacate Navimag, ferry-ul care trebuia sa ma duc in Puerto Montt printre fiorduri, a avut un accident cu citeva zile inainte sa ajung eu in Puerto Natales, drept pentru care cursele erau suspendate pe termen nedeterminat… asa ca am zburat cu un low-cost pina in Puerto Montt de unde am luat un bus catre Puerto Varas – la 20km de aeroport.

Puerto Varas este un orasel linistit pe marginea unui lac, inconjurat de vulcani (in Chile exista zeci de vulcani activi). Daca nu sunt nori privelistea este minunata, iar oamenii sunt foarte relaxati. Pare un fel de statiune montana unde oamenii vin sa se relaxeze la o terasa pe malul lacului.

Pozele cu vulcani.

Cruce de lagos

Din Puerto Varas am trecut in Argentina printr-o combinatie de autocare si vapoare. Dimineata incepe cu un autocar, dupa care se traverseaza primul lac (Todos los Santos) si un popas intr-un sat “eco”. Urmeaza un alt autobuz, passport control, o alta trecere de lac, autobuz si al 3-lea lac care ne duce pina la Bariloche. Toata smecheria dureaza cam 14h si chiar daca la inceput e fun, dupa al 2-lea lac deja devine plictisitor. Din fericire nu trebuie sa cari nimic pentru ca totul este aranjat, dar e destul de obositor.

Pozele de pe drum.
Mai la nord de Puerto Varas nu am fost in calatoria asta, dar se cere o alta incursiune in Santiago de Chile (am fost acum 2 ani acolo), Valparaiso si poate mai la nord spre Atacama.

Insula Pastelui

Insula Pastelui este una din cele mai izolate locatii de pe glob unde traditional se putea ajunge doar cu avionul din Santiago de Chile. De curind Lan a  inaugurat un zbor si din Lima, asa ca nu am ratat ocazia si am facut o mica incursiune.

Zborurile sunt rare si scumpe. Daca incerci sa cauti un zbor pe un site international gen Expedia, pretul este aberant undeva pe la $1400, dar daca esti in Chile sau Peru si cauti pe site-ul local in spaniola, preturile incep de pe la $400 (smecheria asta am invatat-o de la o gagica din Canada cind eram in Puerto Natales). Cel mai ieftin bilet pe care l-am gasit a fost undeva pe la $650 – cam scump, dar altceva nu exista din pacate in luna cind eram eu in Lima.

Insula este celebra pentru statuile care le gasesti presarate peste tot. Nu se stie exact scopul pentru care au fost facute, dar arata cool. Chiar daca este un monument UNESCO, sunt doar citeva statui (din 800+) care sunt cu adevarat breath-taking, majoritatea fiind distruse.

Insula in sine este o flegma, pentru ca un tur complet cu un ATV cu toate opririle de rigoare la statui a durat putin peste 4h si am parcurs ~30km.

Cum zborurile sunt rare (am ajuns miercuri la ora 05:00, iar urmatorul zbor era duminica) esti obligat sa o arzi pe insula, fara a avea prea multe lucruri de facut. Statuile le vizitezi intr-o zi pe toate, dupa care mai poti vizita craterul unui vulcan unde cresc nuferi sau sa mergi cu barca la pescuit.

Fiind o insula turistica, totul este scump. Cazare sub $60/noapte nu am gasit, o masa la restaurant era cel putin $40 (asa ca am mincat multe empanadas de $4/bucata), taxa de intrare in parcul national este $60 (Lonely Planet zicea $5, dar se pare ca au crescut-o recent), inchirierea unui ATV este $60/zi, orice tour organizat incepea de pe la $60-$70, iar o zi de diving costa $150.

Chiar daca unele privelisti sunt uimitoare, overall mi s-a parut o japca – avionul scump si totul pe insula scump asa ca nu o recomand ca excursie in sine decit daca faceti un stop-over de la Santiago in drum spre Tahiti (zborul de la Santiago de Chile continua spre Tahiti si se pare ca multi americani fac acest stop-over).

Pozele sunt aici.

Puerto Iguazu – cascadele in Argentina

Dupa ce faci poze din partea braziliana, in partea argentiniana e timpul sa te uzi pentru ca mergi deasupra sau chiar pe sub cascadele care le-ai vazut de la distanta cu citeva zile inainte. Parcul este enorm in Argentina, are citeva carari (lower trail, upper trail), un trenulet care te plimba prin zona. Ei zic ca poti sa petrecei 2 zile aici, eu am stat de dimineata de pe la 8 pina pe la 17:00 si a fost oarecum suficient… desi exista multe activitati care nu le-am facut: safari-uri si alte smecherii.

Pozele din Argentina sunt aici si pentru comparatie cele din Brazilia aici.

Buenos Aires – party non stop

Comentariile cred ca sunt de prisos, trebuie sa experimentezi orasul ca sa-l intelegi. Asta a fost a 3-a vizita a mea si tot ma uimeste: tango, arhitectura, petrecerile, restaurantele, parcurile, cladirile, oamenii si stilul lor viata relaxat.

Poze de la prima incursiune in Feb 2010.

Ushuaia – Fin del mundo

Ushuaia isi disputa titlul de “cel mai sudic oras de pe glob” cu un mic sat din Chile numit Puerto Williams. Ushuaia pretinde ca e oras pe cind Puerto Williams e doar un sat de pescari, deci nu e demn de asa titlu. Oricum “orasul” este simpatic, are un aer de orasel montan pe malul canalului Beagle si cred ca traieste doar pentru turistii veniti sa se pozeze cu “Fin del mundo” sau care se imbarca spre Antarctica.

Aproape zilnic pleaca vapoare catre Antarctica, deci este locul ideal unde poti gasi o oferta “last-minute”, asa cum am gasit eu.

De ajuns se ajunge fie cu o combinatie de autobuze (de genul 50h din Buenos Aires) sau zburind 3h. Zborurile sunt in general pline si scumpe, deci trebuie rezervate in avans.

Ceva poze din oras.

Bariloche – o copie nereusita dupa Elvetia

Desi are ceva radacini in Elvetia (niste elvetieni au pus bazele orasului prin 1900) orasul incearca sa copieze  Elvetia, fara prea mult success dupa parerea mea: prea multa ciocolata (nu neaparat cea mai buna calitate), fondue cu o brinza de origini necunoscute, lacuri pe care nu se intimpla nimic.

Orasul cica este o statiune de ski, dar vara este o teapa pentru turisti – preturi exagerate, calitate proasta.

Un singur lucru bun am gasit in orasul asta, un restaurant care stie sa gateasca steak-ul medium rare cum imi place mie.

Nu foarte multe poze aici.

Mendoza – peste 1000 de vinarii

Pacat ca in Argentina nu prea exista cultura brinzeturilor imputite… in rest vin si friptura cit cuprinde. Tururile de vinarii sunt chiar interesante si vezi diverse tehnice si poti aprecia mai bine un vin.

Niste poze din tura asta si poze de anul trecut.

Salta – numele spune tot

Un oras de tranzit, chiar asa a fost conceput pentru ca era la jumatate distantei dintre minele de argint din Bolivia si nu stiu ce alt oras important unde imbarcat argintul pe vase sa-l trimita la imperiul spaniol.

Desertul de sare este impresionat, iar muzeul de arheologie are 3 mumii de copii foarte bine pastrate (cind zic foarte bine, adica au piele si arata creepy).

Pozele, inclusiv cu incercarile mele de sarituri sunt aici.

Sumar

Am vizitat doar citeva orase din Argentina, dar mai sunt o gramada de zone ce merita atentia unei alte calatorii: El Calafate, El Chalten si Cordoba sunt doar citeva orase care imi vin in minte acum.

Gratarul este prezent in orice casa, dar cu toate astea nu pot sa zic ca stiu sa gateasca friptura foarte bine… in schimb carnea face aproape toata treaba fiind exceptionala.

Carnea combinata cu vinul si  pasiunea argentinienilor pentru fotbal, tango, muzica sau viata face din Argentina o intrare permanenta pe lista mea de locuri de re-vizitat.

Daca ati vazut filmul Hostel de acum citiva ani, nu trebuie sa ramaneti cu impresia ca hostel-ul este un loc de cazare imputit unde cineva vrea sa te faca friptura.

Hostelul nu este neaparat ceva ieftin si prost…exista si cazuri din astea, dar in general ies din atentia calatorilor datorita comunitatilor puternice.

Daca vrei sa rezervi o camera la un hotel ai un milion de site-uri care iti ofera acelasi lucru + site-ul hotelului + alte mii de agentii de turism. La hostel-uri lucrurile stau mult mai simplu pentru ca exista doar 2 site-uri mari si late: HostelWorld.com si HostelBookers.com, ultimul aparut mai recent pe piata si incearca sa muste din market-share-ul HostelWorld.

Fiind doar 2 site-uri, review-urile sunt concentrate si nu trebuie sa alergi pe alte site-uri sa vezi ce spune lumea despre un anumit hostel. Informatiile in general sunt de bun simt si te prinzi repede daca un hostel este ok sau nu pentru ca oamenii in general lasa comentarii negative despre lucruile care nu le plac: baia nu este curata, prea mult zgomot, etc.. asa ca e destul de simplu sa filtrezi rezultatele.

Unde dormi ?

La hostel-uri dormi in camere comune (va amintiti de taberele din scoala?), de multe ori dotate cu paturi suspendate. Camerele pot sa aiba de la 2 la 20 de paturi, dar am auzit de un hostel unde sunt 150 de paturi. Exista si camere private cu 1-2 paturi pentru cei care doresc intimitate, dar nu toate hostel-urile le ofera.

Cam toate hostel-urile iti ofera dulapuri (fie iti dau ei cheie fie folosesti un lacat personal) unde poti sa-ti lasi chestiile importante. Eu in general imi las acolo rucsacul mic in care am laptop-ul, iar rucsacul mare cu haine ramane pe jos linga pat… nu cred ca o sa plece careva cu hainele mele.

Baia

Subiectul baie este destul de larg… unele hostel-uri au cite o baie per camera, sau sunt bai comune folosite de mai multe camere sau sunt impartite in toalete si dusuri. Sunt nenumarate posibilitati, unele mai bune decit altele.

In general baile in afara de hirtie igienica nu-ti ofera consumabile, deci trebuie sa ai la tine sapun, sampon, etc. La unele hostel-uri am vazut zone de “share” in care poti sa lasi ce ai prea mult si sa iei ce-ti lipseste.

Unele hostel-urile iti ofera proasoape individuale gratis sau pe bani, dar cel mai sigur e sa ai propriul prosop. Cind primesc prosop imi spal prosopul personal si-l pastrez pentru urmatorul hostel.

Bucataria si locul de luat masa.

Pentru ca cei care stau in hostel-uri incearca sa-si reduca cheltuielile, de multe ori prefera sa-si gateasca singuri mincarea.. asa ca bucatariile din hostel-uri sunt dotate cu tot ce-ti trebuie, tu doar trebuie sa cureti dupa tine.

Poti sa-ti lasi lucruri in frigider, nu am vazut sa dispara, dar trebuie sa-ti treci numele pe ambalaje sa nu se incurce lucrurile.

Pentru ca in Argentina gratarul (numit asado) este foarte popular cam toate hostel-urile au in curte un gratar pe care poti sa-l abuzezi.

Spatiile comune

Fie ca este bucataria, locul de luat masa, camera cu televizor, gradina, terasa, receptia, toate aceste spatii comune sunt facute pentru a facilita interactiunea dintre oaspeti.

Internet

Internet-ul si folosirea calculatoarele din dotare peste tot este gratuita… pina acum nu am intilnit hostel care sa-mi ceara bani pentru internet, dar hoteluri care sa ceara 25 EUR / noapte pentru internet sunt din ce in ce mai multe.

La un hostel aveam chiar si 15 minute de convorbiri internationale gratuite zilnic.

Alte servicii

Unele hostel-uri ofera si alte servicii suplimentare de genul: masini de spalat care pot fi folosite gratuit sau contra unor sume marunte, copiatoare, fax-uri sau imprimante.

Toate hostel-urile pot sa-ti dea macar indicatii daca nu chiar sa-ti si rezerve excursii in zona sau bilete de autobuz, avion etc. Mariles hostel-uri au o agentie de turism integrata, care in general are preturi mai mici decit la agentiile din oras.

La majoritatea hostel-urile gasesti o sectiune de Book Exchange.. unde poti sa lasi cartea care o ai cu tine si sa iei alta carte. In felul cari dupa tine doar 1-2 carti pe care poti sa le schimbi sa citesti si altceva.

Activitati

Majoritatea hostel-urilor organizeaza activitati zilnice: pizza night, asado (bbq), degustari de vinuri (in Mendoza cel putin), poker night sau alte chestii fun.

Cit costa ?

Aici este partea care mie imi place. Se pare ca pretul mediu este undeva pe la $10/noapte pentru un pat intr-o camera cu mai multe paturi (dorm room).

In Brazilia, care este o tara scumpa, am platit si $20/pat/noapte, dar acum in La Paz platesc in jur de $6/pat.

Alta chestie misto la hostel-uri este ca nu trebuie sa le dai credit card in avans, asa ca daca nu ajungi la rezervarea facuta nu-ti iai nimeni capul, cel mult pierzi 10% din avansul platit prin internet (adica $1-2) la rezervarea facut pe HostelWorld sau HostelBookers.

Termenii in general sunt flexibili, deci poti sa le spui oricand ca nu stai 5 zile cit ai rezervat si pleci dupa doar 2, sau vrei sa-ti mai extinzi sederea. Pretul este in general fix, nu ai parte de cele 100 de magarii care le fac hotelurile cu ratele afisate la receptie, pe internet sau prin agentii de turism.

Check-out inseamna ca trebuie sa eliberezi patul, dar nu te da nimeni afara din hostel asa ca poti folosi in continuare zonele comune, baile sau internet-ul. In Mendoza, Argentina aveam un autobuz ce pleca la 00:30, asa ca am facut check-out de dimineata, mi-am pus lucrurile intr-un dulap pus la dispozitie de hostel si am ramas in zona pina seara tirziu.

Si totusi, partile rele ?

Nu totul este miere asa ca exista si parti mai nasoale. De ex. poti sa dai de unele hostel-uri unde apa calda sa fie ceva raritate sau sa ai colegi de camera care sunt certati cu sapunul si apa calda sau caldura sa lipseasca sau zgomotul de la bar sa nu te lase sa dormi sau sa te trezesti in mijlocul noptii cind se intorc de la distractie o parte din colegii de camerea sau locatia sa nu fie cea mai buna sau multe alte posibile probleme.

Multe nu sunt chiar asa grave daca nu le dai atentie si-ti vezi de treaba da, dar unele sunt nasoale asa ca ce poti face este sa te multi la urmatorul hostel de pe lista.

Pina la inceputul lui Ianuarie 2011 curul meu a dormit doar in hoteluri care apareau in Top20 pe Tripadvisor, iar acum cind ma uit in urma citi bani am cheltuit imi dau seama ca puteam calatori o viata cu banii aia.

Sunt momente in care imi doresc o camera @Intercontinental HK, dar imi trec repede momentele alea cind ma uit la preturi :)

28 Ianuarie 2011 – Prima zi pe mare

Instructiunile primite de la agentie spuneau ca la ora 16:00 trebuie sa fiu in parcarea portului Ushuaia de unde vom fi dusi cu autocarele la vapor.

Dupa ce mi-am cumparat bilete de autobuz pentru Puerto Natales, in jur de 15:30 m-am infiintat in parcare unde deja era o masa de oameni strinsa in asteptarea autocarelor.

Reprezentantii GAP au aparut cu 4 autocare si o lista de pasageri. Numele meu nu era pe lista, dar dupa ce mi-au verificat voucher-ul m-au lasat sa urc in autocar.

Pe barca totul s-a desfasurat ca un check-in normal… m-am dus la receptie, am dat pasaportul si in schimb am primit un numar de camera, dar nici o cheie. La bord exista o politica: open doors, care spune ca usile de la camere nu se inchid. Bagajul lasat la hotel la prinz ma astepta la intrarea in camera…nice.

Dupa ce ne-am acomodat cu camera, la ora 17:00 aveam programat instructajul privind masurile de salvare la bord: am testat veste de salvare, capitanul a emis ordinul de “abandon ship”, ne-au grupat, numarat de citeva ori si exercitiul s-a terminat cu o vizita in barcile de salvare. Totul a decurs normal deci la ora 18:00 s-a ridicat ancora si am plecat din Portul Ushuaia condusi de un pilot argentinian pina la iesirea din Canalul Beagle.

Pozele din prima zi sunt pe Picasa.

29 Ianuarie 2011 – Drake Passage foarte prietenos

Oceanul fiind foarte linistit am navigat la viteza maxima prin Drake Passage toata ziua si noaptea.
In timpul zilei am avut mai multe lecturi despre pinguini, balene, foci si alte animale care aveam sa le intilnim in calatorie, iar dupa-amiaza am fost invitati la un cocktail de bun venit din partea capitanului (ucrainian) si a echipei lui.

Noaptea evident s-a terminat spre dimineata in bar :)

Pozele tot pe Picasa.

30 Ianuarie 2011 – Inca putin din Drake Passage

Programul spunea ca trebuie sa navigam timp de 2 zile prin Drake Passage, dar oceanul fiind foarte calm am avansat mai rapid decit ne asteptam asa ca era timpul sa ne pregatim pentru Antarctica.
Micul dejun s-a mutat de la ora 8:00 la 7:30, iar la ora 8:30 aveam programata sesiunea de testat cizmele de cauciuc urmata de training-uri despre cum o sa decurga vizitele pe uscat, cum sa ne urcam si cum sa coborim din Zodiac si o lectie obligatorie despre “regulile din Antarctica”.

Aparent Antarctica este guvernat de un organism international care a emis un set de reguli pentru pastrarea vietii salbatice. Cea mai importanta regula: look but don’t touch.. deci nu se pune problema sa prind un pinguin :(
Dupa prinz, la ora 14:00, aveam sa experimentam prima coborare pe o insula Aitcho, o insula sub-Antarctica.
Prima coborire a fost putin dezamagitoare pentru ca in mintea mea Antarctica insemna continentul de gheata, dar noi am avut parte de noroi, rahat de pinguini si o duhoare aproape insuportabila… dar cu niste pinguini “fluffy” in peisaj.
Prima coborire avea sa fie sa ne aduca si primul incident..o cucona, ca altfel nu stiu cum sa ma refer la ea fiind undeva pe la 70 ani, din Australia a alunecat prin namol, a cazut si si-a fracturat mina.

Pozele evident pe Picasa.

31 Ianuarie 2011 – Debarcam in Antarctica

Trezirea a fost cam brusca pe la 6:30 cind in difuzoare eram anuntati ca linga vaport sunt  doua balene Humpback. Toata lumea a dat navala pe punte sa faca poze, dar se pare ca au disparut pina am reusit noi sa le pozam – mie cel putin nu prea mi-a iesit.

La ora 8:30 am mai avut parte de o coborire pe Cuverville Island, alta insula sub-antarctica dar plina de zapada de data asta.

Dupa amiaza toata lumea excitata pentru ca aveam sa punem piciorul pe continent. Pentru multi, inclusiv pentru mine, este al 7-lea continent pe care pun piciorul.

Debarcarea continentala a avut loc la Neko Harbour.

Bucuria de dupa-amiaza a fost repede stricata de faptul ca doctorul de la bord a decis ca trebuie sa o evacuam pe Janet (cucoana accidentata ziua anterioara), asa ca am luat-o spre nord catre insula King George unde un avion din Chile avea sa vina sa o recupereze sa o duca la un spital. Pentru noi insemna ca o luam la nord, de unde am facut prima debarcarea si pierdeam timp cu miscarea nord-sud.

Pozele pe Picasa.

1 Februarie 2011 – Cind ne scaldam in Oceanul Antarctic

Dimineata am ajuns la King George Island unde Janet a fost evacuata. Insula este foarte interesanta din punct de vedere geografic pentru ca aici SUA are granita cu China, Rusia, Chile si Brazilia printre altele :)

Dupa o debarcare la Halfmoon Island am pornit spre Deception Island unde am ajuns dupa cina.

Deception Island este defapt craterul unui vulcan inca activ.. asa ca aici am avut parte pe linga vizitele de rigoare la o veche statie de “whaling” (transformat balene in ulei si alte produse ce se foloseau acum 50 de ani) si de celebra baie in Oceanul Antarctic.

Fiind vorba de craterul unui vulcan activ, nisipul este fierbinte, iar apa la mal este cu “citeva” grade mai calda decit normal. Faptul ca ploua marunt si ca apa avea 1-2 grade nu ne-a oprit sa ne dezbracam si sa intram in apa :)

Toate pozele.

2 Februarie 2011 – Port Lockroy

Peste noapte capitanul a dat gaz sa recuperam din timpul pierdut cu evacuarea si dimineata am ajuns la Port Lockroy.

Pe linga vizitele obligatorii la pinguini si la oasele unei balene, ne-am pus in cap cu cumparaturi (eu nu am cumparat nimic ca nu am unde sa car) si am trimis carti postale din gift-shop-ul amenajat pe una din insule.

Prinzul a fost absolut superb pentru ca a iesit soarele iar staff-ul de la restaurant ne-a pregatit barbeque pe punte in timp ce vaporul se plimba lin printre icebergs.

Dupa amiaza am facut niste ture in Zodiac printre ghetarii din Pleaneau Island in cautarea de Leopard Seal.

Overall asta a fost ziua care mi-a placut cel mai mult. iar vremea a fost superba toata ziua.. mai putin pe seara cind a inceput sa bata vintul spre dezamagirea camperilor care nu si-au realizat visul de a dormi o noapte in Antarctica.

Pozele.

3 Februarie 2011 – Misiune de salvare

Dimineata am facut ultima coborire pe Danco Island, iar dupa-amiaza ne-am pornit spre Deception Island unde trebuia sa recuperam niste pasageri de pe un alt vaport (Polar Star) ce a fost avariat cind a lovit niste roci.

Prima incercare de transfer a pasagerilor in open-waters a fost un dezastru total, asa ca impreuna cu Polar Star ne-am indreptat spre Deception Island unde transferul s-a facut rapid. Am luat la bord ultimill 8 pasageri din cei 71 care erau pe Polar Star.

Se pare ca Polar Star (un spargator de gheata rusesc) a lovit niste roci si si-a deterioarat “hull”-ul (chiar nu stiu cum se traduce asta in romana) exterior (avea 2, deci nu s-a scufundat) si din motive de siguranta/asigurare nu putea sa se intoarca in Ushuaia cu pasageri la bord.

4-5 Februarie – Drake Passage

Dupa ce am recuperat cei 8 pasageri de pe Polar Star ne-am indreptat direct spre Drake Passage unde aveam sa petrecem ultimele 2 zile ale calatoriei.

Si de data asta Drake Passage-ul a fost foarte ingaduitor cu noi, desi sunt sigur o sa se razbune cu alta ocazie pe pasagerii MS Expedition.

In drum spre Ushuaia am trecut si pe linga Capul Horn.

Recapitulare

Chiar daca dupa primele 2 zile mi-au iesit pe nas pinguinii care ii vedeam peste tot, experienta este cu adevarat speciala mai ales dupa ce vezi niste balene la citiva metri de tine.

Calatoria in sine este destul de complicata si scumpa, nu e chiar o vacanta in Bahamas, dar foarte rewarding mai ales ca echipajul de pe MS Expedition a foarte meserias cu indicatiile si lecturile zilnice.

Nu prea ma pricep la povestit, asa ca daca aveti intrebari.. formularul de mai jos va asteapta.

In mare o sa am 5 tricouri, 2 camasi cu mineca scurta, 2 perechie de pantaloni scurti/lungi (au parti detasabile sa-i faca scurti), 5 perechi de chiloti + 5 perechi de sosete, un polar + o bluza cu mineca lunga (pentru vremea mai neprietenoasa din Patagonia si Alaska), o pelerina de ploaie, trusa medicala, un prosop mega absorbant, ceva cabluri usb, un Victorinox.

In rucsacul mic (care o sa-l car la bagaj de mina pe avion) am un Macbook intr-un hard-shell, incarcatorul lui, camera si diverse adaptoare pentru toate tipurile de prize pe care le voi intilni pe drum.

Joi dimineata zbor la Paris unde stau peste noapte, iar vineri zbor spre Guiana Franceza.

- m-am vaccinat: febra tifoida, febra galbena, hepatita A (ca B eram deja vaccinat) si teoretic 10 ani sunt protejat.

- mi-am luat biletul de avion cu plecare pe 6 Ianuarie 2011. Am folosit 140.000 mile Skyteam + 350 EUR taxe de aeroport pentru un bilet business-class catre Guiana Franceza (nu, nu este in Africa daca va intrebati). Am ales Guiana Franceza ca prima destinatie pentru ca era cel mai simplu sa-mi iau biletul de avion.. orice alta destinatie mai “cunoscuta” din America de Sud avea liste de asteptare pina prin februarie-martie 2011 si nu aveam de gand sa dau cash pe biletul asta in conditiile in care aveam 500k+ mile nefolosite.

- m-am apucat sa cumpar ceva gear, iar la sfarsitul lui sep am fost in UK sa testez rucsaci. Suna ciudat, dar in Romania nu am gasit nici un distribuitor Osprey sau Berghaus si daca o sa ma plimb 18 luni cu acest rucsac in spate, conteaza sa ma simt bine cu el. Timp de 3h m-am plimbat prin magazin cu greutati in spate testand 4 modele de rucsaci si intr-un final am ales un castigator: Farpoint 70.

- in principiu o sa fiu plecam cam 18 luni. Ca “fail-safe” in biletul de avion de mai sus are o intoarcere pe 1 Aug 2011 din Mexico City pe care pot sa o folosesc sau nu…depinde de mine ce ma decid pe drum… sau pot sa ma intorc citeva zile si sa plec mai departe.

Traseul in linii mari:

Primele 6 luni voi face America de Sud (Guiana Franceza, Suriname, Guyana, Venezuela, Brazilia, Argentina, Chile, Bolivia, Peru, Bolivia, Ecuador, Columbia), voi sta putin prin America Centrala (Panama, Costa Rica, Cuba, Mexic), SUA (doar citeva orase sa-mi vizitez prieteni), Canada si Alaska prin iulie-august sa fie suficient de cald. Prin Oct o sa zbor in Japonia.

O ard citeva luni prin Asia de Nord (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, China, Mongolia) dupa care ma duc in Australia pentru revelion (mai multi prieteni vin sa facem un turneu). Dupa Australia urmeaza citeva luni de Noua Zeelanda (am o matusa, unchi si un var acolo) si ma intorc in Asia de SE (Philippines, Vietnam, Laos, Cambodia, Thailanda, Malaysia, Indonezia).

Ramane de vazut daca inchei cu India pentru ca acolo e nevoie de mult timp. Africa e clar programata pentru alta calatorie.

Traseul este doar de principiu.. ca poate ma intorc dupa 1 luna, poate raman pe undeva 1 an, sau poate nu mai ma intorc…sigura e doar prima destinatie, pe urma mai vedem.

Bugetul

As fi ipocrit sa spun ca nu-mi place sa stau la hoteluri de 5*, dar nu prea sunt compatibile cu ce am eu de gand sa fac in aceasta calatorie… asa ca voi sta la hostelurile, guesthouse-uri si inclusiv voi “surfa” niste canapele, pentru ca este modul cel mai bun in care poti cunoaste cu adevarat oamenii.

Pentru cazare, mincare, transport local mi-am alocat un buget de 50 EUR / zi. E clar ca in unele locuri voi cheltui mai mult (de ex. Japonia si Coreea), dar voi compensa cu locuri mai ieftine sau voi minca rabdari prajite… not :)

La bugetul asta se mai adauga si zborurile obligatorii.. nu vreau sa zbor foarte mult, dar intre SUA si Japonia de ex. nu sunt multe variante. Dupa ce termin cu America Centrala probabil o sa-mi cumpar un bilet RTW de la StarAlliance care iese foarte bine la bani pentru 49.000 de mile, 15 zboruri.

Am un excel cu tot ce am cheltuit pina acum pentru calatorie.. o sa incerc sa-l actualizez regulat si de pe drum.

O sa lucrez citeva zile pe luna, nimic foarte complicat deci voi consuma din osanza.

Aventura

Plec singur, dar nu cred ca voi fi singur. Nu sunt genul hard-core sa merg prin locuri neumblate, asa ca probabil pe drum voi gasi alti oameni care vin sau se indreapta spre destinatiile mele.

Cativa prieteni si-au anuntat deja intentia de a veni in diverse locatii sa exploram impreuna zona.. asa ca daca sunteti in the middle of nowhere si sunt prin zona sau daca vreti sa veniti pe unde sunt, dati-mi un mesaj.

Orasul

Venind de la orasul fantoma numit Montevideo, Santiago este ca o briza de aer proaspat: un oras modern inconjurat de munti pe toate partile, o infrastructura de invidiat si cu caini vagabonzi.

Spre deosebire de Buenos Aires si alte orase din America de Sud, Santiago este o destinatie mai mult de business decit una turistica, lucru vizibil si din economia Chile care este cea mai dezvoltata din America de Sud.

Oamenii sunt draguti, serviabili, procentul vorbitorilor de engleza este mult mai ridicat ca la vecini, dar in acelasi timp se vede ca le lipseste relaxarea din Buenos Aires.

Nu doar in Bucuresti intilnesti caini vagabonzi, aici sunt la fiecare colt de strada, doar ca sunt mult mai mari de statura (poate i-au mancat pe aia mici) si sunt foarte blinzi – in general stau cu burta la soare si li se rupe de lumea care trece pe linga ei.

Things to do

Nu prea multe… obiectivele turistice sunt foarte putine: poti sa urci in Parcul  Metropolitan sa vezi orasul de sus, poti sa vizitezi Santa Lucia (un vechi fort care este the birthplace of the city), sa vezi niste palate, piete, sa te plimbi si evident sa te delectezi cu vinuri bune in restaurante exceptionale.

Steak-urile din Argentina sunt inlocuite aici cu sea food preparat dupa retete cu puternice influente asiatice, iar parrillada (grill restaurante din Argentina) sunt inlocuite cu restaurante mai upscale.

In alt post voi face o comparatie Chile vs Romania, dar intre timp puteti vedea pozele facute inainte de cutremur.

Cum ajungi ?

Ferry-ul din Buenos Aires face cam 3h pina la Montevideo, iar pretul biletelor variaza intre 40 EUR (Turista Class) si 100 EUR (Premier Especial). Ce este misto la ferry este ca la plecarea din Buenos Aires ti se face iesirea din Argentina si intrearea in Uruguay la acelasi ghiseu de immigrations, nu se agita foarte tare cu x-ray la bagaje, pe toata durata calatoriesi ai wi-fi, iar in Montevideo te lasa in port care este foarte central.

Orasul

Orasul are un centru vechi, ca si in Bucuresti cam darimat si renovat pe ici pe colo, 2-3 bulevarde paralele ce compun Centro si multe cartiere rezidentiale. Ce este interesant la oras este ca fiind pe o peninsula, inconjurat de apa din 3 parti are o faleza (La Rambla) foarte lunga cu blocuri si vile pe margine.

Nu e mare lucru de facut prin oras, asa ca 2 zile au fost mai mult decit suficiente sa ne plimbam prin centru vechi, faleza si bulevarde – muzeele nu sunt chiar punctul meu de atractie.

Hotelurile sunt putine si cam horror. Pe internet am gasit Hotel Palacio, care avea rating-uri foarte bun (locul 3 in Tripadvisor). La fata locului am dat de 2 mosi  si o cazatura de hotel…macar pretul a fost corect: 35 US$ / noapte. La fata locului am gasit si un Radisson, dar pe intenet nu apare nicaieri.. oricum rezervarile la hotel se fac pe modelul dai mail si astepti sa ti se confirme ratele pentru ca tehnica de calcul este pierduta in timp sau lipseste cu desavarsire.

Sunt si lucruri care nu le-am inteles: prin centru parca totul era pierdut in timp, vedeai numai masini rupte, autobuze de pe vremea bunicii, calculatoare ultima generatie acum 20 ani, in schimb pe faleza vedeai mega vile. Poate cea mai ridicata calitate a vietii este data de faptul ca li se rupe de toti si toate, sau poate cea mai ridicata calitate a vietii este doar printre americanii care si-au facut vile aici.

Pluna si Aeroportul

Compania aeriana a Uruguay-ului se numeste Pluna. Este un fel de low-cost la capitolul servicii, dar cu preturi de Concorde.

Un bilet one-way Montevideo – Santiago de Chile a fost 350 US$, la care se adauga 20 US$ daca vrei bagaj de cala. In timpul zborului de 2.5h daca ti se facea sete trebuia sa platesti 2 US$ pentru un pahar cu apa.

Aeroportul era brand-new, deschis de 2 luni si arata foarte bine… dar evident cu un pret: 31 US$ taxa de plecare. Plateai si ti se punea un sticker pe boarding pass, fara de care nu puteai trece de passport control.

Pozele sunt pe Flickr.

Despre Australia si Noua Zeelanda se stie ca sunt la capatul lumii,  dar nici cu Buenos Aires nu mi-e rusine acum dupa ce am zburat cel mai lung zbor dintr-o bucata: Frankfurt – Buenos Aires peste 7100 mile in 14h.

Mai exista o varianta cu Tarom pe ruta Bucuresti – Cluj – Madrid si de acolo cu Aerolineas Argentinas, dar oprirea din Cluj nu ne coafa prea tare la orarul de zbor. Biletul de avion a fost cam scump.. nu stiu daca astea sunt preturile normale, dar fiind plin sezon am dat putin sub 1300 EUR.

Ce stiam de Argentina ?

Pentru mine Argentina inseamna fotbal, fripturi si vin.. dar cum eu nu prea am tangente cu sporturile, partea a doua sunt mult mai interesant. Am mai auzit de Eva Peron din Evita, de criza economica din 2000, de tango si cam atit.

Aeroportul Ezeiza

Zborurile internationale ajung pe aeroportul Ezeiza (EZE), care este undeva la 30km de oras. La aterizare a fost putin haos pentru ca am ajuns seara pe la 21:00 si functionau doar 2-3 birouri de immigrations si a durat fara numar sa “intram” in tara.

Aeroportul este destul de mic si saracacios. Drumul spre oras se face cu taxi-uri sau mini bus-uri, dar si aici este putin haos. Ca sa iei taxi-ul platesti la un ghiseu (am platit 118 peso, aproximativ 22 EUR), a venit un portar care ne-a luat si ne-a dus afara unde ne-a dat in grija unui sofer care ne-a dus la masina.

De la aeroport exista o autostrada cu 3 benzi pe sens care ajunge suspendat pina in centrul orasului. Autostrada se pare ca este construita doar pentru aeroport pentru ca nu am vazut alte iesiri si se numeste sugestiv Av. de Aeropuerto Ezeiza.

Orasul

Din putinul research care l-am facut am inteles ca Buenos Aires este un fel de Paris al Americii de Sud din punct de vedere al arhitecturii, dar mult mai mare. In zona locuiesc circa 13 milioane de oameni.

Arhitectura este o combinatie de Paris cu Barcelona, strazi mici, citeva bulevarde uriase (9 de Julio are cam 8 benzi pe sens si intre benzi mai ai si cite un parc), case cu 1-2 nivele. Strazile sunt asezate dupa stilul american in dreptunghiuri cu cite o diagonala pe ici pe colo.

Cred ca primaria cheltuie sume uriase pe modul in care arata orasul.. fiecare parc, statuie si constructie are in spate un arhitect italian, francez sau spaniol si ti se mentioneaza cu mindrie acest lucru.

Oamenii

Cu toate ca sunt milioane de oameni care treaiesc in oras, nu prea ii vezi pe strada.. cel putin nu in timpul zilei. Cind interactionezi cu ei vei observa ca sunt foarte prietenosi si extrem de relaxati. Chiar daca nu au o viata usoara, nu se vede apasarea pe ei. Engleza nu este foarte raspandita, dar te intelegi cu ei intr-o combinatie de romana/spaniola invatata de la telenovele.

Lucruri de facut

In cele 3 zile cit am am stat la inceputul vacantei (o sa mai stam inca 4 zile cind ne intoarcem din Chile) nu am avut timp sa ne plictisim: am facut tour-uri cu autobuze, am mincat vita, am baut vinuri, am ascultat muzica live, am urmarit show-uri de tango, ne-am plimbat prin cartiere si chiar prin cimitir.

Cimitirul Recoleta

Cimitirul ca obiectiv turistic nu este ceva nou, dupa ce am vizitat Pere Lachaise in Paris in urma cu mai multi ani.

Cimitirul se afla chiar in cartierul Recoleta, una din cele mai scumpe zone de locuit. Daca in Pere Lachaise mai vezi morminte simple, aici nu exista decit cripte asezate frumos de-a lungul unor stradute unde mai lipsesc doar numelere de la case…un mic cartier al bogatasilor.

Este mult de povestit, cert este ca Buenos Aires m-a surprins foarte placut pentru ca am sentimentul ca aici oamenii traiesc cu pasiune viata, iar faptul ca orasul s-a inundat de la ploi sau ca economia merge din criza in criza nu conteaza foarte tare..sa fie vin, carne si tango ca in rest nu mai conteaza.

Pozele sunt pe Flickr.

Acum suntem pe ferry in drum spre Montevideo. De la Montevideo zburam la Santiago de Chile, pe urma luam un autobuz spre Mendoza (tot in Argentina, in tinutul vinurilor) si ne intoarcem in Buenos Aires.