In jurul lumii
Anul trecut cochetam cu ideea de a pleca in jurul lumii.. acum deja este o realitate. Ce s-a mai intimplat intre timp:
- m-am vaccinat: febra tifoida, febra galbena, hepatita A (ca B eram deja vaccinat) si teoretic 10 ani sunt protejat.
- mi-am luat biletul de avion cu plecare pe 6 Ianuarie 2011. Am folosit 140.000 mile Skyteam + 350 EUR taxe de aeroport pentru un bilet business-class catre Guiana Franceza (nu, nu este in Africa daca va intrebati). Am ales Guiana Franceza ca prima destinatie pentru ca era cel mai simplu sa-mi iau biletul de avion.. orice alta destinatie mai “cunoscuta” din America de Sud avea liste de asteptare pina prin februarie-martie 2011 si nu aveam de gand sa dau cash pe biletul asta in conditiile in care aveam 500k+ mile nefolosite.
- m-am apucat sa cumpar ceva gear, iar la sfarsitul lui sep am fost in UK sa testez rucsaci. Suna ciudat, dar in Romania nu am gasit nici un distribuitor Osprey sau Berghaus si daca o sa ma plimb 18 luni cu acest rucsac in spate, conteaza sa ma simt bine cu el. Timp de 3h m-am plimbat prin magazin cu greutati in spate testand 4 modele de rucsaci si intr-un final am ales un castigator: Farpoint 70.
- in principiu o sa fiu plecam cam 18 luni. Ca “fail-safe” in biletul de avion de mai sus are o intoarcere pe 1 Aug 2011 din Mexico City pe care pot sa o folosesc sau nu…depinde de mine ce ma decid pe drum… sau pot sa ma intorc citeva zile si sa plec mai departe.
Traseul in linii mari:
Primele 6 luni voi face America de Sud (Guiana Franceza, Suriname, Guyana, Venezuela, Brazilia, Argentina, Chile, Bolivia, Peru, Bolivia, Ecuador, Columbia), voi sta putin prin America Centrala (Panama, Costa Rica, Cuba, Mexic), SUA (doar citeva orase sa-mi vizitez prieteni), Canada si Alaska prin iulie-august sa fie suficient de cald. Prin Oct o sa zbor in Japonia.
O ard citeva luni prin Asia de Nord (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, China, Mongolia) dupa care ma duc in Australia pentru revelion (mai multi prieteni vin sa facem un turneu). Dupa Australia urmeaza citeva luni de Noua Zeelanda (am o matusa, unchi si un var acolo) si ma intorc in Asia de SE (Philippines, Vietnam, Laos, Cambodia, Thailanda, Malaysia, Indonezia).
Ramane de vazut daca inchei cu India pentru ca acolo e nevoie de mult timp. Africa e clar programata pentru alta calatorie.
Traseul este doar de principiu.. ca poate ma intorc dupa 1 luna, poate raman pe undeva 1 an, sau poate nu mai ma intorc…sigura e doar prima destinatie, pe urma mai vedem.
Bugetul
As fi ipocrit sa spun ca nu-mi place sa stau la hoteluri de 5*, dar nu prea sunt compatibile cu ce am eu de gand sa fac in aceasta calatorie… asa ca voi sta la hostelurile, guesthouse-uri si inclusiv voi “surfa” niste canapele, pentru ca este modul cel mai bun in care poti cunoaste cu adevarat oamenii.
Pentru cazare, mincare, transport local mi-am alocat un buget de 50 EUR / zi. E clar ca in unele locuri voi cheltui mai mult (de ex. Japonia si Coreea), dar voi compensa cu locuri mai ieftine sau voi minca rabdari prajite… not :)
La bugetul asta se mai adauga si zborurile obligatorii.. nu vreau sa zbor foarte mult, dar intre SUA si Japonia de ex. nu sunt multe variante. Dupa ce termin cu America Centrala probabil o sa-mi cumpar un bilet RTW de la StarAlliance care iese foarte bine la bani pentru 49.000 de mile, 15 zboruri.
Am un excel cu tot ce am cheltuit pina acum pentru calatorie.. o sa incerc sa-l actualizez regulat si de pe drum.
O sa lucrez citeva zile pe luna, nimic foarte complicat deci voi consuma din osanza.
Aventura
Plec singur, dar nu cred ca voi fi singur. Nu sunt genul hard-core sa merg prin locuri neumblate, asa ca probabil pe drum voi gasi alti oameni care vin sau se indreapta spre destinatiile mele.
Cativa prieteni si-au anuntat deja intentia de a veni in diverse locatii sa exploram impreuna zona.. asa ca daca sunteti in the middle of nowhere si sunt prin zona sau daca vreti sa veniti pe unde sunt, dati-mi un mesaj.
Read MoreSantiago de Chile
Este putin ciudat sa scriu despre Santiago la mai putin de 24h de la cutremurul care a lovit Chile, dar in acelasi timp ma bucur pentru am vazut orasul inainte de tragedie si mai ales ca am plecat exact in ziua cu pricina: am ajuns in Santiago pe 23 Feb de la Montevideo si am plecat spre Mendoza, Argentina pe 26 Feb.
Orasul
Venind de la orasul fantoma numit Montevideo, Santiago este ca o briza de aer proaspat: un oras modern inconjurat de munti pe toate partile, o infrastructura de invidiat si cu caini vagabonzi.
Spre deosebire de Buenos Aires si alte orase din America de Sud, Santiago este o destinatie mai mult de business decit una turistica, lucru vizibil si din economia Chile care este cea mai dezvoltata din America de Sud.
Oamenii sunt draguti, serviabili, procentul vorbitorilor de engleza este mult mai ridicat ca la vecini, dar in acelasi timp se vede ca le lipseste relaxarea din Buenos Aires.
Nu doar in Bucuresti intilnesti caini vagabonzi, aici sunt la fiecare colt de strada, doar ca sunt mult mai mari de statura (poate i-au mancat pe aia mici) si sunt foarte blinzi – in general stau cu burta la soare si li se rupe de lumea care trece pe linga ei.
Things to do
Nu prea multe… obiectivele turistice sunt foarte putine: poti sa urci in Parcul Metropolitan sa vezi orasul de sus, poti sa vizitezi Santa Lucia (un vechi fort care este the birthplace of the city), sa vezi niste palate, piete, sa te plimbi si evident sa te delectezi cu vinuri bune in restaurante exceptionale.
Steak-urile din Argentina sunt inlocuite aici cu sea food preparat dupa retete cu puternice influente asiatice, iar parrillada (grill restaurante din Argentina) sunt inlocuite cu restaurante mai upscale.
In alt post voi face o comparatie Chile vs Romania, dar intre timp puteti vedea pozele facute inainte de cutremur.
Read MoreMontevideo
In multe publicatii este desemnat orasul cu cea mai ridicata calitate a vietii din America Latina, un nume exotic (cel putin mie asa mi se pare), dar cam departe de adevar la fata locului.
Cum ajungi ?
Ferry-ul din Buenos Aires face cam 3h pina la Montevideo, iar pretul biletelor variaza intre 40 EUR (Turista Class) si 100 EUR (Premier Especial). Ce este misto la ferry este ca la plecarea din Buenos Aires ti se face iesirea din Argentina si intrearea in Uruguay la acelasi ghiseu de immigrations, nu se agita foarte tare cu x-ray la bagaje, pe toata durata calatoriesi ai wi-fi, iar in Montevideo te lasa in port care este foarte central.
Orasul
Orasul are un centru vechi, ca si in Bucuresti cam darimat si renovat pe ici pe colo, 2-3 bulevarde paralele ce compun Centro si multe cartiere rezidentiale. Ce este interesant la oras este ca fiind pe o peninsula, inconjurat de apa din 3 parti are o faleza (La Rambla) foarte lunga cu blocuri si vile pe margine.
Nu e mare lucru de facut prin oras, asa ca 2 zile au fost mai mult decit suficiente sa ne plimbam prin centru vechi, faleza si bulevarde – muzeele nu sunt chiar punctul meu de atractie.
Hotelurile sunt putine si cam horror. Pe internet am gasit Hotel Palacio, care avea rating-uri foarte bun (locul 3 in Tripadvisor). La fata locului am dat de 2 mosi si o cazatura de hotel…macar pretul a fost corect: 35 US$ / noapte. La fata locului am gasit si un Radisson, dar pe intenet nu apare nicaieri.. oricum rezervarile la hotel se fac pe modelul dai mail si astepti sa ti se confirme ratele pentru ca tehnica de calcul este pierduta in timp sau lipseste cu desavarsire.
Sunt si lucruri care nu le-am inteles: prin centru parca totul era pierdut in timp, vedeai numai masini rupte, autobuze de pe vremea bunicii, calculatoare ultima generatie acum 20 ani, in schimb pe faleza vedeai mega vile. Poate cea mai ridicata calitate a vietii este data de faptul ca li se rupe de toti si toate, sau poate cea mai ridicata calitate a vietii este doar printre americanii care si-au facut vile aici.
Pluna si Aeroportul
Compania aeriana a Uruguay-ului se numeste Pluna. Este un fel de low-cost la capitolul servicii, dar cu preturi de Concorde.
Un bilet one-way Montevideo – Santiago de Chile a fost 350 US$, la care se adauga 20 US$ daca vrei bagaj de cala. In timpul zborului de 2.5h daca ti se facea sete trebuia sa platesti 2 US$ pentru un pahar cu apa.
Aeroportul era brand-new, deschis de 2 luni si arata foarte bine… dar evident cu un pret: 31 US$ taxa de plecare. Plateai si ti se punea un sticker pe boarding pass, fara de care nu puteai trece de passport control.
Pozele sunt pe Flickr.
Read MoreBuenos Aires – Part I
Cum ajungi la capatul lumii ?
Despre Australia si Noua Zeelanda se stie ca sunt la capatul lumii, dar nici cu Buenos Aires nu mi-e rusine acum dupa ce am zburat cel mai lung zbor dintr-o bucata: Frankfurt – Buenos Aires peste 7100 mile in 14h.
Mai exista o varianta cu Tarom pe ruta Bucuresti – Cluj – Madrid si de acolo cu Aerolineas Argentinas, dar oprirea din Cluj nu ne coafa prea tare la orarul de zbor. Biletul de avion a fost cam scump.. nu stiu daca astea sunt preturile normale, dar fiind plin sezon am dat putin sub 1300 EUR.
Ce stiam de Argentina ?
Pentru mine Argentina inseamna fotbal, fripturi si vin.. dar cum eu nu prea am tangente cu sporturile, partea a doua sunt mult mai interesant. Am mai auzit de Eva Peron din Evita, de criza economica din 2000, de tango si cam atit.
Aeroportul Ezeiza
Zborurile internationale ajung pe aeroportul Ezeiza (EZE), care este undeva la 30km de oras. La aterizare a fost putin haos pentru ca am ajuns seara pe la 21:00 si functionau doar 2-3 birouri de immigrations si a durat fara numar sa “intram” in tara.
Aeroportul este destul de mic si saracacios. Drumul spre oras se face cu taxi-uri sau mini bus-uri, dar si aici este putin haos. Ca sa iei taxi-ul platesti la un ghiseu (am platit 118 peso, aproximativ 22 EUR), a venit un portar care ne-a luat si ne-a dus afara unde ne-a dat in grija unui sofer care ne-a dus la masina.
De la aeroport exista o autostrada cu 3 benzi pe sens care ajunge suspendat pina in centrul orasului. Autostrada se pare ca este construita doar pentru aeroport pentru ca nu am vazut alte iesiri si se numeste sugestiv Av. de Aeropuerto Ezeiza.
Orasul
Din putinul research care l-am facut am inteles ca Buenos Aires este un fel de Paris al Americii de Sud din punct de vedere al arhitecturii, dar mult mai mare. In zona locuiesc circa 13 milioane de oameni.
Arhitectura este o combinatie de Paris cu Barcelona, strazi mici, citeva bulevarde uriase (9 de Julio are cam 8 benzi pe sens si intre benzi mai ai si cite un parc), case cu 1-2 nivele. Strazile sunt asezate dupa stilul american in dreptunghiuri cu cite o diagonala pe ici pe colo.
Cred ca primaria cheltuie sume uriase pe modul in care arata orasul.. fiecare parc, statuie si constructie are in spate un arhitect italian, francez sau spaniol si ti se mentioneaza cu mindrie acest lucru.
Oamenii
Cu toate ca sunt milioane de oameni care treaiesc in oras, nu prea ii vezi pe strada.. cel putin nu in timpul zilei. Cind interactionezi cu ei vei observa ca sunt foarte prietenosi si extrem de relaxati. Chiar daca nu au o viata usoara, nu se vede apasarea pe ei. Engleza nu este foarte raspandita, dar te intelegi cu ei intr-o combinatie de romana/spaniola invatata de la telenovele.
Lucruri de facut
In cele 3 zile cit am am stat la inceputul vacantei (o sa mai stam inca 4 zile cind ne intoarcem din Chile) nu am avut timp sa ne plictisim: am facut tour-uri cu autobuze, am mincat vita, am baut vinuri, am ascultat muzica live, am urmarit show-uri de tango, ne-am plimbat prin cartiere si chiar prin cimitir.
Cimitirul Recoleta
Cimitirul ca obiectiv turistic nu este ceva nou, dupa ce am vizitat Pere Lachaise in Paris in urma cu mai multi ani.
Cimitirul se afla chiar in cartierul Recoleta, una din cele mai scumpe zone de locuit. Daca in Pere Lachaise mai vezi morminte simple, aici nu exista decit cripte asezate frumos de-a lungul unor stradute unde mai lipsesc doar numelere de la case…un mic cartier al bogatasilor.
Este mult de povestit, cert este ca Buenos Aires m-a surprins foarte placut pentru ca am sentimentul ca aici oamenii traiesc cu pasiune viata, iar faptul ca orasul s-a inundat de la ploi sau ca economia merge din criza in criza nu conteaza foarte tare..sa fie vin, carne si tango ca in rest nu mai conteaza.
Pozele sunt pe Flickr.
Acum suntem pe ferry in drum spre Montevideo. De la Montevideo zburam la Santiago de Chile, pe urma luam un autobuz spre Mendoza (tot in Argentina, in tinutul vinurilor) si ne intoarcem in Buenos Aires.
Read MoreCum sa calatoresti cu bagaj putin
Tocmai ma pregatesc de un mic sejur in America de Sud (Argentina, Uruguay si Chile) timp de 2 saptamani si vreau sa-i arat lui Dragos ca nu-ti trebuie pregatiri foarte mari, ca pot sa-mi fac bagajul in 15 minute si nu trebuie sa trag dupa mine 5 genti.
Pentru ca voi merge prin mai multe orase (Buenos Aires, Montevideo, Santiago de Chile, Mendoza) si voi calatori cu mai multe mijloace de transport (avion, ferry, autocar) vreau sa fiu mobil, asa ca-mi voi lua cu mine doar o geanta de mina.
In primul rand trebuie studiata vremea la destinatie.. la mine o sa fie in jur de 25-30 grade, poate putin mai racoare prin munti la Mendoza. Garderoba o sa fie formata din tricouri, camasi cu mineca scurta si pantaloni scurti. In plus o sa mai am hainele cu care plec, care o sa fie putin mai groase: jeans, polartec, camasa cu mineca lunga. Toate pot fi spalate fara probleme pe durata calatoriei – in general este ieftin sa le dai la o spalatorie locala daca la hotel preturile sunt nesimtite.
Primele articole din bagaj sunt: 7 perechi de chiloti, 6 perechi de sosete si 4 tricouri. Tehnica de rollat am invatat-o de la Nona. Este foarte eficienta cind spatiul este redus.
Urmeaza doua camasi cu mineca scurta + camasa cu care plec imbracat.
O pereche de pantaloni de baie, o pereche de pantaloni scurti, o pereche de jeans cu care plec si o trusa cu cosmetice.
Chestii necesare: ochelari de soare + lentile de contact, adaptoare, cabluri, carduri de frequent flyer si foarte important digipass-uri in caz ca trebuie sa fac ceva tranzactii.
Un obiect foarte important din acesta categorie este stinky bag-ul… in cazul meu este un sac foarte meserias (captusit pe interior) pe care l-am subtilizat acum citiva ani de la Intercontinental din Hong Kong. Pe linga calitatile evidente, stinky bag-ul are si un efect practic: tine vamesii la distanta. Stinky bag-ul sta deasupra in momentul in care contine ceva pentru a le taia cheful vamesilor curiosi sa-mi caute prin bagaj.. nu ca as ascunde ceva, dar ma enerveaza ideea.
Nu prea am inclinatii spre arta fotografica, asa ca singura chestie cu care pot face poze este camera de pe iPhone…deci nu va asteptati la prea multe apusuri de soare senzationale sau fluturi colorati.
Read MoreBusiness class
Cind spui business class te gandesti in primul rand la “elita”. Pe cursele europene business class-ul nu e mare smecherie, doar iti da o mincare mai consistenta (calda de cele mai multe ori vs cele 2 felii de salam de la economy), nu ai pe nimeni care sa te ingramadeasca (din cele 3 scaune doar fereastra si culoarul sunt folosite) si insotitoarele de bord sunt mai atente cu tine.
Evident mai exista si flexibilitatea biletului la schimbari, dar asta de multe ori este un raspuns la conditiile idioate care ti le impun companiile. Overall business class-ul pe curse scurte nu prea merita banii: 900 EUR vs 250 EUR cind poti sa induri orice conditii 2-3h. Eu imi cumpar bilet la economy si mi se face upgrade la business ca am card de smecher (frequent flyer).
Luni din cauza unor intirzieri am reusit sa pierd zborul Paris – Shanghai asa ca Air France in netarmuita lor generozitate m-au cazat la un hotel de 2 lei in aeroport si m-au pus la zborul de a 2-a zi. Faptul ca mi-au pierdut o zi din programul meu sau ca m-au pus la un zbor de zi cind eu vroiam sa dorm noaptea mai conteaza pentru ei pentru ca si-au spalat o parte din pacate cind mi-au facut upgrade la business pina la Shanghai.
Pina acum mi-am luat bilete la business class cind era eficient din punct de vedere financiar: Bangkok – Shanghai cu Thai era mai ieftin one way la business decit la economy, Singapore – Penang cu Singapore Airlines era o diferenta de $10 intre business si economy, Manila – Bangkok mai ieftin business one way decit economy, etc…dar niciodata nu m-am indurat sa dau 3500 EUR pe un bilet Bucuresti – Paris – Shanghai si retur. Am zeci de zboruri long-haul la activ, mai multe zboruri ratate din vina Air France, dar asta a fost prima data cind mi-au facut upgrade.
Deci pe ce ar trebui sa dai 3500 EUR ?
Pai in primul rand pentru scaun: unde la economy sunt 9 scaune pe un rand, aici sunt doar 7 (2-3-2) foarte late, iar distanta pina la scaunul din fata este de 1m fata de 25cm or so la economy (eu nu-mi pot intinde picioarele pentru ca sunt mare).
Scunul are nenumarate butonase si se misca cum vrei tu, se lasa jos, se lungeste, se face pat si alte smecherii. Ai priza de curent deci poti sa lucrezi mai mult de cele 3h cit tine bateria la laptop.
Banii ii mai dai si pe servicii la bord: mincarea spre deosebire de economy vine cu variante la fiecare fel: 2 feluri de aperitive, 3 feluri de main-dish, 2 feluri de mic-dejun, brinzeturi. Desertul nu vine sub forma de prajitura ci carucior cu fructe si zeci de prajiturele de unde poti sa-ti alegi ce-ti doreste pipotica si poti sa o chemi pe individa de mai multe ori cu caruciorul daca nu te-ai saturat. Cafeaua are gust de cafea spre deosebire de apa chioara care o servesc la economy.
De asemenea mi se pare, s-ar putea sa fie o speculatie ca nu prea am cum sa testez, ca la business class aerul este mai respirabil. Mi s-a parut ca aerul era mai proaspat si mai putin recirculat.. probabil baga aer la business class si il recircula la economy pe urma – la a 2-a suflare ca sa fim mai exacti.
Insotitoarele de bord sunt mult mai atente cu tine, iti iau haina si o pun pe umeras, zimbesc, vorbesc frumos, isi cer scuze daca cumva au dat cu caruciorul peste tine, te lasa sa treci spre baie, vin sa-ti ceara scuze ca nu o sa fie la usa cind o sa cobori din avion sa-ti spuna “la revedere” pentru ca sunt alocate la alta usa..etc.
Oamenii care calatoresc la business class
La business class curge sampania si black label-ul in paharele alcoolicilor ca altfel nu am cum sa-i numesc pe acesti distinsi pasageri care strimba din nas ca tartinele cu foie gras s-au terminat.
Ma asteptam ca oamenii sa fie mai de calitate, dar se pare ca majoritatea sunt niste fripturisti care profita de banii firmei la care lucreaza sa se dea in spectacol si sa faca figuri de prost gust…altfel nu-mi explic cum la 2 ore dupa o masa copioasa poti sa razi toate supele instant, sandwitch-urile, tartinele, prajiturile, fructele, inghetata si ce mai gasesti pe acolo, sa dai pe git paharele de black label ca pe apa si sa te dai in spectacol ca nu mai e foie gras.
Individa din fata mea, puteai sa citesti cu usurinta pe fata ei aria de expertiza, a gasit un moment in care lumea dormea si lumina era stinsa sa execute pe sub patura un oral (sau mai multe – am trecut o singura data prin dreptul scaunelor lor in drum spre baie) domnului care o insotea.
Cantitatea de snack-uri “mid flight” de la business class cred ca era cmparabila cu ce se gasea la economy si culmea ca la economy dura mai mult sau chiar mai si ramanea.
Poate ca statul meu de outsider, ca doar mi se facuse upgrade si nu eram de-al casei, mi-a dat o idee gresita despre ceea ce se intimpla acolo. Oricum, pacat de scaunele alea.
Read More