Tim

De mai bine de 10 ani o mare parte (daca nu chiar cea mai mare parte) din veniturile mele se duc pe calatorii in afara tarii. Imi place sa calatoresc pentru ca mi se pare fascinant sa vezi cum traiesc cei 6 miliarde+ de oameni cu care impart planeta asta.

Pina acum am umplut cu vize 4 pasapoarte, am vizitat 41 de tari, am inconjurat pamantul de citeva ori, am stat in hoteluri de 1* si hoteluri de 5*, am mancat ciudatenii cu betisoarele, mana sau furculita, am zburat cu low-cost si la business class, am facut sporturi extreme, am fumat, mincat si facut chestii care unele tari si oameni le considera ilegale sau imorale,  iar acum privind in urma nu regret nici o secunda banii si timpul investit in aceste calatorii.

La inceput a fost mai greu pentru ca eram prost si de diferenta culturala nu auzisem decit in carti sau la televizor, daramite sa inteleg ce e aia. In 1999 cind am fost prima data in Thailanda mincam snitele si nici nu vroiam sa aud de scarboseniile numite fructe de mare. In ultimele zile ale calatoriei am descoperit fructele de mare si de atunci nu mai ma satur.

Cu timpul am inceput sa inteleg ca daca oamenii sunt fericiti, ceea ce mie mi se pare normal nu conteaza. In Noua Zeelanda nu mi s-a parut neobisnuit sa vad oameni desculti la cumparaturi in supermarket si nu am avut nici o problema sa maninc orez cu mina dreapta de pe o frunza de palmier.

Cu cit calatoresc mai mult cu atit simt mai tare lovitura de bita pe care o primesc in cap in momentul in care pasesc pe pamant romanesc.  In loc sa vad oameni fericiti, vad oameni cu fete lungi si posomorite care in loc sa se bucure ca te intorci in tara te considera infractor si vor sa-ti scotoceasca prin haine si sa afle citi bani ai in portofel. Vad indivizi care incearca sa te fure, vad lipsa de respect pentru oameni, vad lipsa de initiativa, vad resemnare, vad frustrare.

Cred ca o mare parte din aceste atitudini vin din lipsa de progres, din incapacitatea noastra de a evolua si din lipsa de viziune.

In aeroport taxi-urile pirat nu au nici o problema sa agate turistii straini si sa le ceara 100 EUR pina la Intercontinental (cursa care face 10-12 EUR), iar angajatii aeroportului dau din umeri cind ii intrebi despre existenta acestor indivizi. In alte tari vezi birouri care iti calculeaza de la inceput valorea cursei pina la destinatie, platesti si primesti un voucher. In alte tari exista birou de turism in aeroport, noi avem o ghereta unde nu e nimeni niciodata sau daca este nu e in stare sa vorbeasca engleza sau sa-ti dea o harta a orasului.

In 1999 cind am ajuns in Bangkok stateam la etajul 17 al unui hotel cu 30 de etaje, in dreptul etajului 10, unde era piscina, trecea o autostrada suspendata cu cite 5 benzi pe sens si tocmai inaugurasera reteaua de metrouri suspendate (BTS) care avea 2 linii si citeva zeci de statii. In 1999 nu exista metrou in Bangkok, dar se lucra la el din 1996, iar in 2004 au inaugurat prima linie cu 18 statii.

In Ungaria am fost cu masina prin 2001 cind ungurii aveau o autostrada M1 ce facea legatura intre Budapesta si Vienna (180km), se lucra la M5 spre Szeged, iar M3 care o lua spre NE (Oradea, Ucraina) avea 50km. La vreme respectiva aveau putin peste 250km de autostrazi.. intre timp au dat drumul la inelul M0 in jurul Budapestei si au mai facut 900km de autostrazi. Noi in 2001 aveam 130km de autostrazi si de atunci am mai facut inca 140km.. bun raport.

Daca de Ungaria putem spune ca este mai aproape de Europa, putem sa aruncam un ochi si la vecinii de la sud de Dunare care au acum peste 450km de autostrazi si un terminal brand new la aeroportul din Sofia.

Prin aeroportul din Praga am fost prima data in 2003 cind avea 2 terminale A si B cu cite 10 porti. Intre timp au mai facut terminalul C si D care mai adauga 50 de porti. Tot in perioada asta au mai construit si 500km de autostrazi.

In Praga cladirile sunt spalate periodic, iar la fiecare 2 ani proprietarii sunt obligati sa le renoveze fatada. In Praga nu vezi fatade care stau sa pice acoperite cu bannere publicitare ci vezi arhitectura.

Noi cu ce realizari ne putem mandri in ultimii 20 de ani ? Ce am facut noi pentru binele populatiei ? Bani am cheltuit slava domnului si inca cheltuim. Ministerul de finante se imprumuta aproape zilnic de zeci si sute de milioane de EUR de la bancile comerciale pentru a plati salariile celor 1.4 milioane de bugetari si cele 6 milioane de pensii. Banii care in mod normal ar fi trebuit sa ajunga la infrastructura ajung in Bugatti Veyron, in X5-uri care calca oameni pe plaja, in vile si in campanii electorale.

Cei care ar trebui sa ia decizii pentru binele nostru sunt niste parveniti care se gandesc doar la ce masina sau vila sa-si mai cumpere.

Cred in puterea exemplului si pina cind romanii nu vor vedea cu ochii lor ca se poate mult mai bine nu vor face nimic. Asadar dragi romani PLIMBATI-VA! Mergeti sa vedeti cum au reusit altii sa construiasca pasaje si autostrazi suspendate, sa vedeti ce inseamna respectul fata de om si client, sa vedeti ca se poate conduce fara claxoane, nervi si injuraturi, ca cei care fura din banii poporului sunt spinzurati sau bagati la inchisoare, ca politia si angajatii statului lucreaza pentru tine, ca cei care oameni oameni pe trecerea de pietoni ajung la puscarie, ca se poate!

In Dec 2006 am semnat contractul de rezervare cu Orhideea Gardens pentru un apartament de 3 camere (126 m^2 construiti, 106 m^2 utili + balcon de 14 m^2). Valoare contract 200k EUR + TVA = 240k EUR. Termen de livrare 15 Sep 2008.

In Feb 2007 am semnat ante-contract de vanzare cumparare si am platit 10% avans.

In Oct 2007 conform contractului trebuia sa fie gata la rosu si eu trebuia sa le mai platesc 20%. Nu erau gata la rosu si am refuzat sa platesc.

In Feb 2008 am fost notificat ca blocurile sunt gata la rosu si ca e timpul sa platesc 20%. Am cerut lamuriri de ce au intirziat 5 luni si cum o sa respecte termenul. Atunci mi-au pus pumnul in gura si m-au obligat sa platesc ca vezi doamne avem un contract care o sa fie respectat.

Tot in Feb 2008 am cumparat apartamentul in care stateam cu chirie, oferta buna, locatie si mai buna si se anuntau intirzieri la proiectul OG.

In Apr 2008 Orhideea ma invita sa-mi aleg gresia si faianta si tot atunci ma informeaza ca o sa intirzie cu lucrare si ma roaga sa semnez o anexa la contract. Am refuzat sa semnez prelungirea.

Pe 13 Sep 2008 (cu 2 zile inainte de termen) ma duc sa-mi vizitez apartamentul. Dezastru e putin spus.

Pe 20 Sep 2008 ii chestionez ce se intimpla cu apartamentu si de ce nu am primit notificari conform contractului. Raspunsul primit: avocata este plecata din tara.

Pe 15 Oct 2008 reiau discutiile cu notificarile, fara nici un rezultat pentru ca avocata lor nu este de gasit. Am unde sa stau asa ca se contureaza ideea de a renunta la apartament.

Pe 22 Oct 2008 conform contractului le trimit o notificare prin care denunt unilateral contractul si le cer sa-mi restituie banii platiti (30%) in termen de 90 de zile.

Prin Nov 2008 Orhideea imi raspunde printre altele ca “nu pot sa-mi dea banii ca sunt blocati de banca si eu trebuie sa gasesc eu inlocuitor pentru apartament“.

Pe 20 Jan 2009 se implinesc cele 90 de zile, banii de la Orhideea lipsesc, asa ca demarez procedurile legale.

In intervalul Feb 2009 – Mar 2009 avocatul meu ii convoaca pe domnii de la Orhideea Gardens la conciliere. Nu se prezinta, conform legii trebuie sa mai stam asa ca poate ma contacteaza.

In Apr 2009 ma adresez Trbunalului Arbitral de pe linga CCIR Bucuresti pentru a rezolutiona contractul. Platesc taxe de arbitraj in valoare de 24.000 RON.

In Mai 2009 se constituie tribunalul arbitral cu prim termen de judecata 4 Iunie 2009. La primul termen nu se prezinta Orhideea si se ridica niste exceptii de competenta. Se amana pina pe 18 Iunie.

Pe 18 Iunie 2009 Orhideea iar nu se prezinta, iar se judeca urmand ca tribunalul sa se pronunte in 2 saptamani.

Pe 2 Iulie 2009 se amana pronuntare.

Pe 9 Iulie 2009 mi se admite cererea prin care OG este obligata sa-mi restituie avansul platit si cheltuielile de judecata care s-au facut intre timp 48.000 RON.

Acum astept ca sentinta sa fie redactata, motivata si comunicata partilor. Fiind vacanta acest lucru se intimpla cica prin Sep 2009. Dupa ce am sentinta incepe partea a 2-a a distractiei: executarea si recuperarea efectiva a banilor.

Concluzie: cind vreti sa dati o caruta de bani cascati ochii bine de tot si intrebati 5 avocati daca e nevoie. Avocatul meu mi-a spus de la inceput ca este un contract foarte prost pentru mine, a propus 30 de modificari din care doar jumatate au fost acceptate de Orhideea.

Cu toate recomandarile avocatului, eu orbit de nevoia timpita de a avea casa mea am decis sa semnez contractul. Acum mi-o asum si astept cu interes sa scriu capitolul final, dar sigur mai apar ceva schimbari pe parcurs.

Tags: orhideea gardens

Pentru ca pe cei 1.4 milioane de bugetari nu-i duce capul cum sa colecteze banii.

Azi mi-a venit o somatie de plata pentru niste dobanzi din 2003, dar pe documentul cu pricina nu au fost in stare sa scrie modul in care pot face plata. Ei se asteapta ca eu din celalalt colt al lumii sa ma duc la sediul lor, sa ma lupt cu sutele de pensionari care nu au ce face pe acasa, sa intreb care este contul in care trebuie sa platesc sau eventual sa achit cash. Ei bine sa mai astepte inca 6 ani sau pina cind sunt in stare sa-mi trimita un document pe care sa scrie “Cetatene! Ai de platit in total suma de XXX RON in contul ….“. Timpul pe care l-as pierde cu aceasta deplasare mai acopera 3-4 ani de penalitati.

Cind spui business class te gandesti in primul rand la “elita”. Pe cursele europene business class-ul nu e mare smecherie, doar iti da o mincare mai consistenta (calda de cele mai multe ori vs cele 2 felii de salam de la economy), nu ai pe nimeni care sa te ingramadeasca (din cele 3 scaune doar fereastra si culoarul sunt folosite) si insotitoarele de bord sunt mai atente cu tine.

Evident mai exista si flexibilitatea biletului la schimbari, dar asta de multe ori este un raspuns la conditiile idioate care ti le impun companiile. Overall business class-ul pe curse scurte nu prea merita banii: 900 EUR vs 250 EUR cind poti sa induri orice conditii 2-3h. Eu imi cumpar bilet la economy si mi se face upgrade la business ca am card de smecher (frequent flyer).

Luni din cauza unor intirzieri am reusit sa pierd zborul Paris – Shanghai asa ca Air France in netarmuita lor generozitate m-au cazat la un hotel de 2 lei in aeroport si m-au pus la zborul de a 2-a zi. Faptul ca mi-au pierdut o zi din programul meu sau ca m-au pus la un zbor de zi cind eu vroiam sa dorm noaptea mai conteaza pentru ei pentru ca si-au spalat o parte din pacate cind mi-au facut upgrade la business pina la Shanghai.

Pina acum mi-am luat bilete la business class cind era eficient din punct de vedere financiar: Bangkok – Shanghai cu Thai era mai ieftin one way la business decit la economy, Singapore – Penang cu Singapore Airlines era o diferenta de $10 intre business si economy, Manila – Bangkok mai ieftin business one way decit economy, etc…dar niciodata nu m-am indurat sa dau 3500 EUR pe un bilet Bucuresti – Paris – Shanghai si retur. Am zeci de zboruri long-haul la activ, mai multe zboruri ratate din vina Air France, dar asta a fost prima data cind mi-au facut upgrade.

Deci pe ce ar trebui sa dai 3500 EUR ?

Pai in primul rand pentru scaun: unde la economy sunt 9 scaune pe un rand, aici sunt doar 7 (2-3-2) foarte late, iar distanta pina la scaunul din fata este de 1m fata de 25cm or so la economy (eu nu-mi pot intinde picioarele pentru ca sunt mare).

Scunul are nenumarate butonase si se misca cum vrei tu, se lasa jos, se lungeste, se face pat si alte smecherii. Ai priza de curent deci poti sa lucrezi mai mult de cele 3h cit tine bateria la laptop.

Banii ii mai dai si pe servicii la bord: mincarea spre deosebire de economy vine cu variante la fiecare fel: 2 feluri de aperitive, 3 feluri de main-dish, 2 feluri de mic-dejun, brinzeturi. Desertul nu vine sub forma de prajitura ci carucior cu fructe si zeci de prajiturele de unde poti sa-ti alegi ce-ti doreste pipotica si poti sa o chemi pe individa de mai multe ori cu caruciorul daca nu te-ai saturat. Cafeaua are gust de cafea spre deosebire de apa chioara care o servesc la economy.

De asemenea mi se pare, s-ar putea sa fie o speculatie ca nu prea am cum sa testez, ca la business class aerul este mai respirabil. Mi s-a parut ca aerul era mai proaspat si mai putin recirculat.. probabil baga aer la business class si il recircula la economy pe urma – la a 2-a suflare ca sa fim mai exacti.

Insotitoarele de bord sunt mult mai atente cu tine, iti iau haina si o pun pe umeras, zimbesc, vorbesc frumos, isi cer scuze daca cumva au dat cu caruciorul peste tine, te lasa sa treci spre baie, vin sa-ti ceara scuze ca nu o sa fie la usa cind o sa cobori din avion sa-ti spuna “la revedere” pentru ca sunt alocate la alta usa..etc.

Oamenii care calatoresc la business class

La business class curge sampania si black label-ul in paharele alcoolicilor ca altfel nu am cum sa-i numesc pe acesti distinsi pasageri care strimba din nas ca tartinele cu foie gras s-au terminat.

Ma asteptam ca oamenii sa fie mai de calitate, dar se pare ca majoritatea sunt niste fripturisti care profita de banii firmei la care lucreaza sa se dea in spectacol si sa faca figuri de prost gust…altfel nu-mi explic cum la 2 ore dupa o masa copioasa poti sa razi toate supele instant, sandwitch-urile, tartinele, prajiturile, fructele, inghetata si ce mai gasesti pe acolo, sa dai pe git paharele de black label ca pe apa si sa te dai in spectacol ca nu mai e foie gras.

Individa din fata mea, puteai sa citesti cu usurinta pe fata ei aria de expertiza, a gasit un moment in care lumea dormea si lumina era stinsa sa execute pe sub patura un oral (sau mai multe – am trecut o singura data prin dreptul scaunelor lor in drum spre baie) domnului care o insotea.

Cantitatea de snack-uri “mid flight” de la business class cred ca era cmparabila cu ce se gasea la economy si culmea ca la economy dura mai mult sau chiar mai si ramanea.

Poate ca statul meu de outsider, ca doar mi se facuse upgrade si nu eram de-al casei, mi-a dat o idee gresita despre ceea ce se intimpla acolo. Oricum, pacat de scaunele alea.

…de cind comentam si uite acum ne trezim cu Monumentul Holocaustului. Ce este cel mai interesant este ca acest monument ce o sa fie ridicat pe o suprafata de 3000 m^2 este platit de Ministerul Culturii si Cultelor, adica de noi cu suma de ~4 milioane EUR (17.018154 RON).

Tags: partea intunecata a omenirii

Drumul

De la Sao Paulo aveam 2 variante de a junge la Rio: avion 45minute sau autobuz 6h. Avionul era prea scump (in jur de US$ 120) asa ca am ales autobuzul care facea aceiasi distanta in 6h si nu te complici prea mult. Autogara Tiete este undeva in nordul orasului si este huge – au in jur de 80 platforme de unde pleaca non-stop autobuze in toate directiile din Brazilia, inclusiv spre tarile din jur Argentina, Uruguay.

Dupa un mic research pe internet am ales compania 1001 pentru ca aveau niste autobuze double-deck, la parter 6 locuri first class, la etaj 40 locuri economy. Biletul la first class a fost cam US$ 40 / persoana (la economy era US$ 30, deci nu mare diferenta).

Drumul a fost foarte ok, s-a facut numai pe autostrazi si prin munti. Ne-am  oprit undeva la jumatatea drumului pentru 30 minute sa mincam ceva (Evident ca restaurantele erau tot cu rodizio de pizza si cu “buffet a kilo” dupa cum le place lor).

Ce m-a socat era ca in the middle of nowhere, toaletele erau foarte curate, poate chiar mai curate decit toaletele unor restaurante din Bucuresti.

Peisajul este foarte misto, se aseamana cu Malaezia (ca si pe aici m-am dat cu autobuzele), vegetatie tropicala, majoritatea deluari toate inverzite.

Rio de Janeiro

Prima impresie cind am intrat in Rio a fost ca este mult mai jegos decit Sao Paulo – poate faptul ca autostrada trece prin zona mai gri a orasului a avut un impact major asupra mea.

Autogara unde am ajuns in Rio (nu stiu daca era singura, cert e ca era in zona portului) este mult mai mica si mai murdara, iar cind autobuzul a luat-o pe niste stradute deja ma gandeam ca ne livreaza direct in favela.

De la autogara am luat taxi (exista booth unde ii spui destinatia si-ti da un bilet pentru sofer cu suma) spre Copacabana unde era hotelul nostru. Soferul ne-a intrebat daca vrem sa platim suma fixa de pe bon R$ 25 sau sa puna aparatul.. am mers cu suma fixa.

Infrastructura rutiera a orasului este iar din categoria SF – sau mai bine zis cum nu o sa vada nici copiii copiilor nostrii in Bucuresti – autostrazi suspendate cu cite 4-5 benzi pe sens, tuneluri cu 6 benzi pe sens. Dupa iesirea din autogara orasul arata mult mai curat pentru intrasem in zona de sud. Am trecut pe linga Sambodrome unde in fiecare an are loc celebrul carnaval de la Rio. Constructia in sine nu-ti spune nimic, niste tribune lungi de 1 km.

Copacabana

Dupa ce treci printr-un tunel ajungi pe Av. Atlantico – un fel de Bulevardul Mamaia. Pe o parte este oceanul, iar pe vis-a-vis sunt cladirile. Bulevardul are 2 benzi pe sens pentru masini, pe centru loc de inca 2 benzi, iar pe margine sunt zone pietonale si pentru biciclisti.

La prima vedere peisajul este impresionant – esti intr-un fel de laguna iar in departare vezi munti impaduriti ce ies din apa.

Dupa ce m-am uitat mai atent pe partea cu cladirile am avut si prima dezamagire… eu ma asteptam la ceva ca mai jos (Soi Cowboy din Bangkok, picture from http://www.trekearth.com/gallery/photo928641.htm ca eu nu sunt pozar), in schimb am dat de o multime de blocuri de locuit, niste terase obosite presarate din loc in loc si citeva hoteluri. Copacabana este un cartier rezidential! Chiar si la fitze la noi pe herastrau erau mai multe terase decit pe toata Copacabana.

Hotelurile

Foarte scumpe, oribile, iar serviciile sub orice critica. Am stat la o chestie numita Othon California Classic – cred ca ii ziceau classic pentru ca mobilierul era de prin ’40 toamna si probabil tot atunci a vazut prima si ultima data un zugrav. Camera a costat US$ 120 / noapte, liftul nu mergea si a trebuit sa folosim liful angajatilor. Horror, noroc ca am stat doar 2 nopti.

Dupa 2 zile de classic ne-am mutat la un alt hotel: Windsdor Martinique sau asa ceva.. tot de 3* dar macar era curat si parea mai proaspat de 3-4 ani: lifturile functionau, cabina de dus chiar era ok, camera micuta dar suficient de mare cit sa nu te calci in picioare. Nimic special, 3* curate la un pret exceptional de US$ 140 / noapte (am prins o oferta de la Expedia cu buy 2 nights get 3 sau asa ceva de a iesit pretul asta bun). Dupa ce m-am intors in tara, Boby a mai ramas cu ceva treaba prin Rio si cind a vrut sa-si extinda hotelul i-au cerut US$ 250 pentru aceiasi camera. Insane. Tot cu Expedia a obtinut US$ 150 / noapte, care oricum este enorm.

Terasele

Pe partea cu cladirile din loc in loc erau niste terase cu mese afara unde se servea si mincare, iar pe vis-a-vis pe plaja erau terase branduite Skol care vindeau bere, sucuri si ceva salate. Fiind un cartier rezidential nu era prea multa galagie pe strada, terasele nu aveau muzica dupa cum ma asteptam eu.. cam seaca toata treaba. Unele terase Skol aveau ceva live music, dar foarte subtire fata de ce ma asteptam eu: muzica non-stop, lumea dansand samba pe strada etc.

Red light district-ul lor era compus din 3 baruri la un colt de strada unde se plimbau niste fete in fata barului, iar clientii se holbau la ele de la masa sorbind din niste beri. Exista si o discoteca / bar mai mare, numita HELP unde era acelasi lucru doar ca x10 in terms of persoane.

Plaja

Plaja lata pe alocuri, cu nisip foarte fin si curata. Apa curata cu valuri maricele si relativ rece cind am ajuns noi (exact dupa o perioada de ploi).

Ce mi-a placut la plaja au fost serviciile oferite de baietii care inchiriau echipament de plaja (scaune, umbrele etc) pentru ca erau foarte amabili. Se plimbau dupa tine si-ti puneau scaunul exact unde vroiai, era suficient sa ridici un deget ca se prezentau la tine si-ti aduceau sucuri, bere si ce-ti mai doreai, iti aranjau scaunul etc. Iar cel mai frumos, plata se facea la sfirsit cind plecai de pe plaja aveau ei un caiet in care isi notau ce ai consumat.

Pe plaja ca la noi, zeci de insi care vindeau orice de la papuci, creme, alune, inghetata, creveti, porumb, pepeni, brinza, mileuri, tricouri, palarii si mai stiu eu ce.

Pe toata plaja nu am vazut nici macar o gagica sa faca plaja topless.. nu stiu daca e ceva legal sau pur si simplu le e frica de cancerul la san.

Se vede ca  lumea este belea cu mingea pentru ca jucau voley la greu si chiar erau meseriasi… erau mai multe terenurile de voley decit terase.

Tags: brazil, rio de janeiro

Populatia

São Paulo cred ca este cel mai diversificat oras din punct de vedere al natiunilor care traiesc aici. Avem cea mai mare comunitate de japonezi din afara Japoniei care au cartierul lor Liberdade, avem europeni (italieni, portughezi, germani), chinezi, coreeni, arabi, indieni si africani. Este foarte funny sa-i auzi pe japonezi vorbind portugheza.

Mincarea

Sunt mii de restaurante in tot orasul, destul de greu de gasit daca o iei la pas pe strazi pentru ca sunt foarte rasfirate. Se pare ca brazilienii sunt fani ‘all you can eat’ si ‘open buffet’. Sunt foarte multe localuri a kilo unde platesti un pret pe 100g de mincare: iti umpli o farfurie cu ce vrei de la salate la fripturi, o pui pe cantar si platesti in general R$ 2 / 100g.

Un alt stil de a minca foarte popular este Rodizio care poate sa fie de carne sau altele gen Pizza (nu l-am incercat, dar il gasesti everywhere). Cum sta treaba aici ? Pai platesti o taxa fixa sa intri in restaurant unde ai la dispozitie un bufet cu salate, iar la masa ai un cartonas care pe o parte e rosu pe alta e verde. Printre mese se plimba non-stop insi cu diverse tipuri de carne. Daca ai cartonasul verde vine si-ti prezinta carnea, iar daca vrei iti taie o bucata pe loc. Cind vrei sa iei o pauza, pui cartonasul rosu.

Din restaurantele care le-am incercat, Jardineira Grill a fost de departe cel mai SF restaurant in care am fost. Pentru o taxa de R$ 75 ai un rodizio din 21 tipuri de carne (nu am reusit sa incerc decit 8 tipuri), un salad bar cu tot ce-ti poti imagina de la salate, brinzeturi imputite, sushi. Serviciul a fost incredibil (oscilez intre locul 2 sau 3 din topul meu personal al celor mai bune servicii care le-am primit), oamenii misunau pe linga tine, nu conta ca este sef de sala sau baiat ce cara carnea toti aveau grija de masa ta.

PS: exista si in Bucuresti un restaurant numic Carnivoare, care pot spune cu mina pe inima ca este o gluma proasta in comparatie cu toate restaurantele pe care le-am incercat pe aici. Ultima data cind am fost la Carnivore (anul trecut) habar nu aveau sa taie carnea, au reusit sa verse grasime pe noi, mai aveau putin si ne scoteau ochii cu cutitele, aveau doar citeva tipuri de salate.. o experienta de-a dreptul horror.

Muzica

Dupa ce te giftuiesti bine cu carne, merge la fix sa te relaxezi intr-un club de Jazz. Boby a gasit pe internet un club foarte misto: Bourbon Street unde marti si miercuri a cantat Jane Monheit. Miercuri la ora 23:00 cind a inceput Jane sa cinte, clubul era plin, toata lumea avea rezervari – noi am avut noroc ca eram niste straini pocniti si ne-au gasit loc la o masa intre niste localnici. Nu pot sa zic ca sunt un fan jazz, dar dupa ce asisti la un asemenea show live iti schimbi total perceptia: a fost incredibil. Jane si oamenii care o acompaniau (pian, contrabas si tobe) au venit tocmai de la NY ca sa sustina 2 show-uri (marti si miercuri) in fata unei audiente de doar 150 de persoane.

Siguranta

Inainte sa zbor spre Brazilia pe unde citeam toata lumea vorbea despre securitatea mea, dar sincer sa fiu nu am simtit pentru nici un moment ca as fi in pericol. Poate daca te plimbi prin cele mai dubioase cartiere (vezi zonele mai scunse din ferentari) ai ceva probleme, dar prin zonele centrale (si am mers ceva) nu am avut nici cea mai mica problema. In plus toata lumea ne lua drept brazilieni si nu se prindeau ca suntem straini pentru ca romana seamana foarte mult cu portugheza.

Next

Am luat un autobuz si 6 ore mai tirziu am ajuns in Rio. Despre calatorie si Rio in alt post, acum ma duc la micul dejun.

Tags: brazil, sao paulo

Din pacate cuvantul “enorm” nu poate reprezenta cu adevarat ceea ce inseamna Sao Paulo. Inca de la aterizare am vazut intinderi vaste de dealuri taiate de autostrazi si presarate cu lacuri, rauri, case si blocuri.

Am aterizat pe Guarulhos International Airport (GRU) cu o cursa Air France de la Paris. Nu pot sa zic ca zborul a fost foarte placut pentru ca Airbuf-ul A330 era putin cam old, iar scaunele strimte si foarte tari: dupa citeva ore de zbor deja fundul era aplatizat.

Aeroportul este maricel din ce am vazut eu, dar nu impresionant, iar managementul destul de prost: la coada la pasaport era o imbulzeala pentru ca nu aveau linii facute, nu prea sunt semne care sa te indrume.

Pentru ca am fost lenes si nu am studiat metoda de transport de la aeroport spre oras, am luat un taxi pina la hotel. Exista niste ghisee unde le spui adresa unde mergi, duduia iti tipareste 2 bonuri cu adresa si suma de plata. Indiferent pe ce drum o ia soferul, tu platesti cit scrie pe bilet. Pe noi ne-a costat 87.80 R$ (aprox 30 EUR) pentru 27 km pina la hotel.. scump dupa standardele mele.

Hotelul Estanplaza Paulista este foarte ok pentru cele 3 stele pe care le are. Camera este destul de mare, paturile sunt misto, avem internet free (chiar daca nu a mers mai mult de 24h), micul dejun este inclus in pret, iar locatia este centrala cu gaze: fix in spatele Intercontinental, la 2 strazi de Av. Paulista intr-o zona rezidentiala. Total US$ 90/noapte. Piesa de rezistenta a micului dejun este insul care cinta live la pian in timp ce tu incerci sa alegi ceva din cele 20 de feluri de prajituri, fructe si alte goodies.

Transportul prin oras

Dupa ce am mers pe jos mai mult de 20 de km am decretat ca e cazul sa folosim mijloace de transport mai automatizate: metrou, autobuze si taxi-uri. Se poate practica mersul pe jos, dar orasul fiind pe dealuri (multe) urci si cobori de-ti vine rau. Reteaua de transport este destul de dezvoltata cu 4 linii de metrou si nenumarate (cred ca sute) linii de autbuz. Poti sa-ti cumperi “Bilhete Unico”: un card activ (gen Octopus in Hong Kong, EZLink in Singapore, Oyster in Londra) pe care pui bani si cu care te poti plimba in voie. O calatorie cu metroul este R$ 2.55 (in jur de 3.6 RON).

Taxi-ul este scump, costa R$ 2.1 (3 RON) pe km, iar pornirea este R$ 3.5. Foarte multe taxi-uri sunt Logan-uri cu sigla de Renault (nu scrie nicaieri Dacia pe ele).

Orasul este strabatut de mai multe autostrazi (cind veneam de la aeroport mergeam pe o autostrada cu 8 benzi pe sens), strazile mici (cu 3 benzi) sunt cu sens unic, iar marile bulevarde au cite 4-5 benzi pe sens. Nu exista masini parcate pe margine, absolut toate cladirile au parcare subterana sau locuri de parcare in fata si cu toate asta traficul este infernal.

Prin oras

Cum spuneam mai sus se vede ca orasul a crescut rapid in suprafata pentru ca este vast si diversificat. Fiecare cartier este altfel, exista un fel de ‘centru al orasului’ dar in realitate fiecare cartier are cite un centru cu specific.

Prin toate ghidurile se spune ca SP nu este un oras turistic.. dar totusi unde traiesc 20 milioane de oameni se intimpla ceva. Exista catedrale, parcuri, cladiri interesante, muzee, multe galerii de arta, stadioane si chiar cartiere cu totul (Liberdade) care sunt atractii.

Faptul ca este un oras de business schimba putin modul de asezare al restaurantelor si barurilor, similar cu Bucuresti: peste tot si doar pour les connaisseurs. Doar in orasele turistice gasesti strazi cu zeci de restaurante unul linga altul, aici gasesti cite un colt de strada cu 2-3 restaurante, niciodata la bulevard, dar daca mergi pe stradute gasesti din loc in loc cite un restaurant mic, un barulet.

Cu cafenelele si terasele in aer-liber stau chiar foarte prost si nu am descoperit de ce. In zona de shopping de fitze exista 2 cafenele si alea full pentru cele 4-5 mese.

Am vizitat un shopping mall – se pare ca cel mai mare din cele 70 existente – care este de departe cel mai misto mall pe care l-am vizitat pina acum (se bate doar cu Paragon din Kuala Lumpur) din punct de vedere al magazinelor, curateniei si ofertei.

Orasul este foarte complicat si iti trebuie 2 facultati ca sa intelegi exact ce se intimpla: din cauza dealurilor dai de autostrazi suspendate, tuneluri, intersectii enorme, cladirile te pacalesc de la distanta.

Locuintele

Zona in care stam se numeste Jardines si este in spatele centrului de business Av. Paulista, evident pe niste dealuri. Zona este una rezidentiala de genul clasa de mijloc, plina de complexe de apartamente, hoteluri si magazine.

Ca si in Manila se pare ca securitatea aici este destul de dura: orice cladire de apartamente este ingradita si pazita non-stop de gardieni, iar unele garduri sunt chiar electrificate in virf. Aceste complexe rezidentiale arata foarte misto: cu gradini mari pline de verdeata, cu lobby si parcari la subsol. As vrea sa vad si eu in bucuresti macar jumatate din development-uri in stilul asta.

Tags: brazil, sao paulo

Ce fac eu pentru stat ?

- in fiecare luna export servicii si aduc in Romania zeci de mii de EURO

- in fiecare luna pe data de 25 platesc niste zeci de mii de RON sub forma de taxe, impozite, contributii la asigurarile sociale pentru cei 30 de angajati

- in fiecare luna pe data de 25 platesc alti zeci de mii de RON sub forma de salarii catre angajati

- in fiecare luna creditez statul cu alti zeci de mii de RON sub forma de TVA

- in fiecare luna introduc in economie alti zeci de mii de RON sub forma de facturi platite catre furnizori

Ce face statul pentru mine ?

- imi creste contributiile la CAS asa ca in loc sa ofer servicii medicale private pentru angajati dau banii la stat care imi ofera spitale infecte, doctori si asistente care stiu sa ia spaga.

- imi construieste infrastructura de transport ca angajatii mei sa nu mai piarda ore pe drum.. momentan doar pe hirtie

- imi returneaza imprumuturile platite de mine sub forma de TVA (si cu dobanda 0%) in cel mai scurt timp posibil.. din iunie 2008 inca astept TVA-ul platit in 2007.

- imi usureaz munca si-mi pune la dispozitie sute de ghisee unde eu trebuie sa ma rog de niste tute (platite din banii mei de mai sus) sa-mi elibereze niste hirtii

- imi da peste cap toate bugetele anuale prin introducerea de noi impozite pentru ca bugetul lor nu face fata cu platile catre firmele capusa

Eu zic ca balanta atirna in favoarea statului si trebuie sa iau masuri urgente pentru a compensa lipsa mea de valoare.

Eu reprezint doar citeva din sute de mii de firme care refuza sa plateasca mii de euro impozit. Ma gandesc ca o miscare scurta de poignet poate transforma toate aceste intrari la bugetul de stat in iesiri de la bugetul de stat – tot ce trebuie sa fac este sa-mi declar falimentul si sa mut activitatea in alta tara… in definitiv ce mai conteaza 30 de someni la cei 300.000 existenti ?

Tags: taxe

Am nevoie de un programator PHP care o sa lucreze exclusiv pentru un client extern. Candidatul ideal pe linga cunostiintele de mai jos trebuie sa fie dispus sa lucreze de acasa pe time-zone-ul american, sa fie dispus sa semneze un NDA (Non Disclosure Agreement) si sa nu aiba probleme de moralitate pentru ca s-ar putea sa intre in contact cu ceva continut indecent.

Cerinte obligatorii:

• programare PHP, OO, Smarty templates
• regular expressions pentru a extrage date complexe din fisiere
• o buna intelegere a protocolului HTTP (headers, status code, cookies)
• JavaScript, AJAX, DOM la nivel avansat
• invocarea de metode remote SOAP, parsare de XML si experienta in lucru cu API-urile publice. Google Adwords API este un mare plus
• cunostiinte SQL (in special MySQL) la un nivel avansat
• experienta cu libraria GD
• experienta de lucru pe platforma Linux (notiuni de terminale, background tasks, ssh, rsa keys)

Se considera avantaje:

• cunostiintele de ActionScript

Se ofera

Salariu atractiv, program de lucru flexibil.

Persoanele interesate sunt rugate sa-mi trimita CV in care sa se evidentieze experienta si cerintele de mai sus, prin e-mail la adresa blog [la] boo [punct] ro.

Referral fee

Daca la interviu candidatul imi spune de unde a aflat de job si este angajat, voi plati 500 EUR referral bonus persoanei care i-a facut cunoscuta oferta.

Interviurile

Doar candidatii care indeplinesc conditiile de mai sus vor fi contactati pentru un interviu online, urmand sa sustina si un interviu face 2 face in Bucuresti daca trec de interviul online.

Tags: job, programator php