Ieri am iesit din Manila pina la Tagaytay – unde este lacul Taal. Locatia este interesanta: un lac cu un vulcan in mijloc, iar in conul vulcanului mai este un lac. Drumul foarte aglomerat chiar si pe autostrada unde se mergea bara la bara.

Cum iesi de pe autostrada este plin de sub-diviziuni (care se gasesc si prin Metro Manila) care sunt un fel de mini-cartiere rezidentiale in care se presupune ca stau smecherii. In realitatea stau numai americani basitii care cu $1000 / luna acasa mor de foame, dar au venit in Philippines si sunt regi. Acelasi lucru este valabil si pentru coreeni. Ce ma deranjeaza la toate aceste sub-diviziuni este ca sunt inconjurate de garduri cu sirma ghimpata, cu security etc.. parca ar fi zona de razboi.

Influenta americana se vede peste tot si ma deranjeaza: pe strada vezi numai SUV-uri, cladirile sunt stil american numai din beton si cu ferestre mici, toate semnele de circulatie sunt american style (nu lipseste nici PED XING-ul de pe jos), regulile sunt ca la americani cu U-turn peste tot, iar securitatea la misto este la tot pasul. Ca sa intrii in hotel te cauta in geanta si te scaneaza cu detectorul de metale, acelasi lucru este valabil si la intrarea in mall, banca sau cam orice cladire pe unde se perinda oameni. Cind intri cu masina in parcarea hotelului se uita cu oglinda pe sub masina sa nu cumva sa ai ceva bombe. Absolut aberant!

Sportul national este malling-ul adica frecatul prin mall-uri la free air-con, iar asta se reflecta in numarul si dimensiunea mall-urilor. Ce e misto la mall-urile astea e ca sunt o combinatie de indoor-outdoor cu terase, gradini, cinematografe si pasaje pestre strazi.

Taxi-urile sunt ieftine, iar soferii mult mai nesimtiti ca la noi pentru ca nu vor sa puna aparatul, se cearta cu tine, iti cer scoruri aberante. Si eu sunt bulangiu ca de la $2 la $4 pentru mine nu inseamna nimic, dar prefer sa dau spaga $2 decit sa ma fure el pe fata.

Hotelul la care stau (Mandarin Oriental Makati) este groaznic si daca nu as fi facut prepay m-as fi carat instant la Shangri-la: mobilierul este vechi, micul dejun este groaznic cu doar 3 rahat-uri, la minibar au facut restock dupa 4 zile, geamul nu se deschide de nici o culoare, angajatii prin hotel nu stiu sa te salute, serviciile sunt exagerat de scumpe chiar si pentru 5* virtuale ($8 sa speli niste chiloti cind cu banii astia speli 10 KG de haine la colt).

Exista si parti bune ale orasului: au ceva infrastructura de autostrazi care taie orasul in toate directiile, toata lumea vorbeste engleza (la librarie nu gasesti decit carti in engleza), iar majoritatea oamenilor saraci sunt imbracati ok si sunt curatei.

Verdictul este ca Manila nu este un oras turistic.. cel putin nu in sensul clasic, pentru ca in rest e plin de baruri si cluburi cu femei unde strainii si expatii se pun in cap. Data viitoare cind mai ajung prin zona ma duc direct in Boracay sau in Cebu unde macar stau cu burta la soare si fac diving.

La hoteluri nu prea poti face rabat pentru ca exista o singura locatie unde merita sa stai: Kowloon pe malul girlei. Preturile sunt de la 200 EUR / noapte pina la 500 EUR, dar view-ul chiar merita banii. In iulie ’08 am stat la Intercontinental fix pe avenue of stars care a fost superb, acum am stat la Intercontinental Grand Stanford, care e cam basina la servicii dar se foloseste de numele Intercontinental pentru a da teapa la oameni. Shangri La-ul de linga este mult mai misto (am stat doar 2 noapti in iulie) si o sa-l folosesc cu incredere data viitoare, dar acum am fost a cheap bastard.

Nu se putea sa plec din Hong Kong fara sa joc niste bani la cazinourile din Macau: am luat ferryboat-ul care face 1h pina in Macau, din port am luat un free shuttle pina la Wynn, am pierdut toti cei 250 HKD programati (aprox 30 US$) la slots, am cascat putin gura si m-am carat. Am stat 3 ore in Macau, care de la vizita din 2004 s-a schimbat total: au rasarit peste noapte o gramada de cazinouri, e plin de chinezi care joaca la mese unde miza minima este 3000 HKD (390 US$), iar femeile fac coada sa intre la Gucci. Inca mai exista old-town-ul cu ceva urme portugheze, dar in 5 ani pina la urmatoarea mea vizita o sa se intimple multe la poporul chinez.

Dupa mica peripetie prin Hong Kong si Macau am luat un zbor cu Cathay Pacific (primul care il fac cu ei) pina la Manila sa-l vizitez pe Peke. Zborul cu Cathay a fost absolut genial, au un sistem de in-flight entertainment de pici in cur: skinabil, in 7 limbi, au sute de filme (cu pause, stop, fast forward, etc), seriale, jocuri (inclusiv in retea), telefon in scaun, ghiduri turistice pentru fiecare destinatie, convertoare valutare si nu mai stiu eu ce… oricum incredibil sistemul. Culmea ca sistemul lor a fost cotat doar pe locul 3 in 2008. Nu am zburat cu Emirates, dar Singapore Airlines avea un sistem de 5 ori mai avansat decit cele de la momentul respectiv in 2004.. de atunci nu stiu cum l-au upgradat, dar sigur e beton. Scaunele de la economy sunt iar foarte misto, in loc sa se lase pe spate se scurg: perna de sub fund se misca putin in fata si practic te bagi putin sub scaunul din fata. E misto ca nu mai ai probleme cu insul din fata care se lasa pe spate la maxim. Overall experienta mi-a placut si o sa mai zbor cu ei (multi mai tari decit orice companie din Europa).

Manila din avion si de la sol este enorma: este o “chestie” numita metropola formata din 7 orase diferite unite de autostrazi si in care locuiesc cica 10 milioane de oameni. Nu te prinzi cind treci in alt oras, e ca si cum ai merge din Drumul Taberei in Militari. Eu stau in orasul numit Makati, care este un fel de business district pentru ca e plin de cladiri de birouri, banci si hoteluri. Cica Makati este cel mai safe si mai ingrijit oras din metro. E dragut, dar nu e chiar pe gustul meu.. multe restaurante de fite, mincarea locala lipseste cu desavarsire, serviciile la hotel nu sunt foarte ok pentru ca fiind business ii doare in fund de tine. In seara asta am fost la un club in alt oras (Pasay), iar zilele urmatoare o sa mai explorez putin si poate pune ceva poze. Taxi-urile sunt ieftine, de la aeroport la hotel a costat cam 6 US$ si a mers cam 1h prin trafic.

Initial era vorba ca stam 12 zile in Manila, dar am realizat ca este prea mult asa ca mi-am calcat pe inima si stam doar 6 zile, iar saptamana viitoare plecam la Bangkok. Azi am fost sa ne luam viza de Tailanda si se pare ca incidentul din Romania nu e chiar singular. Insul de la ghiseu ne-a facut sa asteptam fara numar, ne-a cerut 4 poze de pasaport si a folosit doar 2, ne-a pus sa facem cite 3 copii dupa pasaport, vize, credit card-uri si pe urma a folosit doar o copie, ne-a pus sa facem scrisori catre ambasador de ce vrem viza si alte aberatii. Noi am rezolvat toate problemele in 10 minute, dar a trebuit sa asteptam pe la ghiseu 1h cit timp el vorbea la telefon sau se juca cu progenitura lui in timpul orelor de program: de la 9:30 la 12:00.

O chestie misto si dubioasa in acelasi timp este ca biletele de avion one way la Business Class sunt mai ieftine decit la economy: pe ruta Manila – Bangkok am dat US$ 700 pe 2 bilete.

- simbata plec intr-o “scurta” calatorie prin Asia. 50% pleasure, 50% business, iar orasele vizate sunt Hong Kong (pentru Chinese New Year), Manila, Bangkok, Shanghai si Wenzhou (la nunta partenerului meu din China). O sa pun poze, iar update-urile “hot” o sa le dau pe twitter daca ma urmariti.

- pe 20 Jan a expirat termenul in care Orhideea Gardens trebuia sa-mi returneze banii platiti si evident ca nu mi-au dat nimic. Acum o saptamana mi-au comunicat mai mult sau mai putin neoficial ca “o sa-mi recuperez banii, dar mai greu si doar prin justitie”.  Din pacate asa inteleg firmele romanesti ca se fac afacerile. Am semnat imputernicirile pentru avocatul meu care a demarat procedura legala.

- magazinul de cosmetice online operat de sora-mea o duce binisor la mai putin de 2 luni de la lansare.

- Manac si Zaza Pizza dau 1000 de pizza gratis. Frumoasa miscare, mai ales ca pizza e buna si livrarea e ok. Miine vreau sa comand si eu 30 de bucati pentru la office, sper sa aiba capacitate de productie :)

De fiecare data cind plec, fac cum fac si reusesc sa ma enervez ca nu inteleg:

- de ce aplauda lumea cind aterizeaza avionul ? Este jobul pilotului sa-l puna pe pista, iar daca nu o facem we’re fucked. Asta am intilnit-o in general in cursele spre/dinspre Bucuresti.

- de ce lumea urca in avion cu 3 genti, 2 papornite, 1 rucsac, 5 plase cu duty-free si o haina de blana? De fiecare data cind ma urc in avion mai tirziu am o reala problema in a gasi loc pentru geanta mea care respecta toate standardele. Noroc ca sunt frequent flyier si ma upgrade la business. Ca mai sus se intimpla cu precadere pe cursele cu Bucuresti.

- de ce hotelurile in Europa si SUA sunt asa nesimtite ?  Dupa ce ca dau 210 EUR / noapte la un Hilton de kkt in Bruxelles, mai trebuie sa dau 30 EUR pentru micul dejun, inca 27 EUR pentru 24h de Internet wireless si trebuie sa ma plimb de 3 ori cu liftul pina reusesc sa-mi dea cheia corecta de la camera mea. In China am dat 55 EUR pe camera la Howard Johnson de 5* care venea cu mic dejun inclus, free internet si un computer in camera de pe care puteai sa te dai pe internet. In Singapore (care este un oras scump), nu am dat niciodata mai mult de 150 EUR / noapte la un hotel care este cu cel putin 10 nivele peste orice hotel din europa.

Daca fac o lista cu hotelurile unde am stat, nici un hotel din Europa sau SUA nu intra la categoria wow, pe cind din Asia cu una sau 2 exceptii toate sunt pe lista.

Singurul lucru bun al hotelului asta este pozitia linga Red Light District, dar si tirfele sunt mega scumpe in Bruxelles. Ma rog, mai are un bonus ca pot sa fur free wireless de la business center-ul Crowne Plaza de linga.

- de ce o flegma de tara cum e Cehia cu 10 milioane de locuitori, din care 1.2 mil stau in Praga, reusesc sa avanseze in timp ce noi ne scobim in nas. In 2004 aeroportul din Praga avea 2 terminale A si B, fiecare cu cite 10 porti. In 2006 au terminat terminalul C pentru zborurile Schengen cu 30 de porti, iar de curind au dat drumul si la terminalul D. In 4-5 ani de cind ma dau eu prin Praga au aparut zeci de magazine, hoteluri, baruri, restaurante. Ce s-a intimplat pe Otopeni ? Pai Abela Roccas a mai deschis un stand de vindut sandwitch-uri obosite la 25 de RON bucata, au ramas aceleasi 10 porti din care doar 6 au aero-bridge, restul sunt deservite de niste autobuze si in rest pauza stimati telespectatori.

Cum spanac astia au reusit in citiva ani sa construiasca terminale, hoteluri, autostrazi, iar noi cu 22 mil din care mai bine de 3 mil in Bucuresti abia de facem 2 pasarele in 5 ani de zile si 5 km de autostrada in alti 4 ani.

Fratilor plimbati-va si veti vedea ce frumos e sentimentul cind te intorci pe ulita satului numit Bucuresti.

Chinezii care ne poarta peste tot nu au mai mincat aici, asa ca la comandat a fost putin cam dubios.. au doar niste meniuri din care poti sa alegi, dar defapt nu stii ce alegi pentru ca au nume SF. Meniurile care ni le-am ales noi aveau 12 feluri de mincare si costau 50 EUR de caciula, dar existau unele meniuri de 500 EUR / persoana.

Primul fel au fost defapt niste mici farfurii cu: seminte de dovleac date prin ceva prafuri verzi, seminte de pepene rosu, nuci si fistic.

Felul doi au fost iar niste farfurii cu niste pestisori uscati, iarba de mare, varza murata si iute (kimchi pentru cei care au fost prin Korea), bambus si inca ceva verdeturi.

Felul 3 au fost niste mezeluri, ceva cu ficat de porc, toba si niste rata cred.

La felul 4 a fost prima surpriza pentru ca toata lumea a primit cite un bol cu un fel de supa-ciulama galbena, dar supa primita de barbati avea niste ingrediente, iar la femei era altceva. Supa pentru barbati cica iti pune singele in miscare si e medicine (dupa cum spun astia pe aici), iar supa pentru femei cica e buna pentru ten.

Ciulamaua a fost foarte buna cu orezul de rigoare, iar pe la sfirsit ni s-au comunicat si ingredientele. La barbati era “donkey meat”, dar nu orice carne de magar, ci “a special part” aka putza. La femei era ceva din aripioara de rechin.

Bun, felul 5 a fost o supa din oua de crab, adica icre si niste verdeturi. Evident ca iar a aparut diferentierea, la barbati erau un fel de castraveti, la femei era aloe.

La felul 6 barbatii au primit niste file de sturion, iar femeile au primit castravete de mare (un fel de gelatina dubioasa).

Dupa cum deja ne-am obisnuit, la felul 7 barbatii au primit ceva din categoria “tare”, iar femeile ceva pentru piele. Eu am primit carne de crocodil, iar femeile au primit supa din piele de rechin. A se observa ca recipientul era in ton cu continutul:

La felul 8 barbatii au avut carne de caprioara, iar femeile ceva pe baza de peste.

Felul 9 a venit la barbati cu o supa din ceva tare, adica coarne de cerb, iar la femei cu niste grasime de broasca servita intr-un fruct.

Pe final am avut niste deserturi, prajitura cu durian (cel mai imputit fruct din lume, dar si cel mai dulce) si fructe.

Mincarea a fost foarte buna, nu a picat greu la stomac, doar ca foarte fancy. Ma bucur oricum ca am mincat, ca imi doream o experienta din asta mai exotica (mai lipsea creier de maimuta dupa cum zicea si Razvan) si de buna voie nu cred ca ne duceau chinezii.

Dupa 5 ore de mahjong am fost sa mincam noodles la un chinezesc imputit cu traditie. Teoria mea ramane valabila: cu cit e mai imputit localul cu atit este mai buna mincarea. Mincarea este foarte “scumpa”, 4 oameni am mincat si baut cu 5 EUR.

Dupa masa o masa copioasa o plimbare cu risca mergea la fix. Motorizare “un chinez putere”:

Pret: 1 EUR pentru aprox 2km

Intre timp ne pregatim de musafiri:taifunul Jangmi si-a anuntat sosirea, vintul bate cu niste zeci de km / h si ploua in draci. La hotel ne-au informat ca ei fac toate pregatirile de rigoare, whatever that is, si ne recomanda sa nu ne aventuram pe afara miine seara.

Din momentul in care pleaca pina ajunge la 300 km/h nu cred ca trec mai mult de 2 minute, merge la full-speed 4-5 minute dupa care frineaza alte 2 minute. Total 7 minute sa strabata 30 de km de la aeroport pina la o statie de metrou mai in oras. Calatoria este foarte lina, iar senzatia este putin ciudata: nici nu realizezi ca mergi cu 300 km/h cind te uiti la imprejurimi.. doar cind treci pe linga masinile de pe autostrada intelegi despre ce e vorba.

Ce mi s-a parut incredibil este pretul foarte mic: o calatorie dus este 5 EUR, iar dus-intors este 8 EUR in conditiile in care distanta este cam la fel cu distanta pina la Heathrow, dar acolo ai un tren normal, iar un bilet dus-intors este aprox 40 EUR. Daca ai bilet de avion in ziua respectiva o calatorie dus costa doar 4 EUR (20% discount) pe cind la Heathrow Express primesti fix nada.

A 2-a dorinta legata de Shanghai este sa stau o noapte la Grand Hyatt Shanghai care ocupa etajele 55-87 din Jin Mao Tower. Pina acum nu am fost decit in trecere prin Shanghai, dar intr-o zi vin special citeva zile pentru ca e un oras foarte misto.