2

Plecarea din Manila a fost foarte ciudata. La aeroport (unde am ajuns mai devreme decit ma asteptam) pina sa intram in terminal o insa ne-a verificat biletele si pasapoartele, ne-a bagat la x-ray, detector de metale.. tot tacimul pentru a opri niste teroristi prosti. In terminal ne-am sucit de ne-a venit acru, nu am gasit check-in-ul pentru zborul PAL (Philippines Airlines) catre Bangkok cu toate ca asta era terminalul de internationale. Dupa ce am intrebat in stinga-dreapta, am aflat ca trebuie sa ies afara sa iau un taxi si sa ma duc la terminalul 2.. asta ca sa vezi ce conta ce scrie pe biletele alea de avion.

La terminalul 2, alta idiotenie.. jumatate este pentru zboruri domestice, jumatate pentru internationale.. evident ca taxi-ul ne-a lasat la alea domestice si nicaieri nu scria ca sunt 2 intrari separate. Ma rog, am facut check-in (o insa foarte acra cu toate ca zburam la business class), ne-am sucit pina sa gasim drumul spre gate, am platit 750 PHP taxa de "airport user", am trecut de pasapoarte si am frecat-o 1h in business lounge-ul PAL care arata mult mai rau decit ala de pe Otopeni.

Zborul a fost OK, un Airbuf 320 nou, papi bun (2 randuri de mincare si ca main dish aveam de ales intre pui, vita si peste), power adapter pentru laptop in scaun, in-flight entertainment-ul mai misto decit Air France, dar clar sub Cathay. Cele 3h au trecut foarte repede si am ajuns in Bangkok pe Suvarnabhumi.

Asta e prima mea vizita pe noul aeroport din Bangkok, care a fost pus in circulatie prin 2007. Pe afara arhitectura este foarte misto, dar la interior mai au de lucrat ca inca vezi fire, tuburi si alte smecherii. La pasapoarte a mers totul rapid, bagajul a venit repede (este unul din putinele aeroporturi unde tag-ul de priority chiar a contat pentru ca bagajele noastre au iesit fix primele). Am iesit afara, am scos bani de pe card pentru ca nu stiam cursul de schimb (ulterior am descoperit ca era un curs chiar ok in aeroport), am luat un taxi pina la hotel.

Cind iei taxi o tanti te intreaba unde mergi, scrie pe o hirtie care o dai soferului. Ne-a explicat ca trebuie sa platim aparatul + 50 THB si taxele de highway.

Pina la hotel taxi-ul a fost 450 THB (aprox 42 RON) si am mai platit inca 95 THB taxe de autostrazi.

Hotelul

Daca in Nov nu mi-a iesit cu escapada la Bangkok, acum am rezervat tot hotelul pe care l-am gasit atunci: FuramaXclusive Asok. Dupa impresile de mare hotel care le afisa basina de Mandarin Oriental la care am stat in Manila, Furama efectiv ne-a lasat cu gura masca: un boutique hotel super marfa, fara fite cu servicii impecabile.

Camera este mare, am plasma, dvd player, sistem de sunet, baie misto, internet, mic dejun la doar 59 EUR / noapte. Niste poze din camera sunt in galeria cu Bangkok. In prima seara ne-au adus fructe, suc proaspat, menajera mi-a strins lucrurile aruncate de mine prin camera si le-a aranjat frumos in dulap, cind trec prin receptie toti fac plecaciuni, zimbesc si-mi ureaza o zi buna.. ma simt beton. O chestie interesanta: pe canalul 24 la televizor vezi tot ce se intimpla in lobby.

Despre oras in numarul viitor.

1

Zilele astea am mai explorat putin Metro Manila, iar verdictul dat prima data ramane: nu-mi place orasul.

Ieri am iesit din Manila pina la Tagaytay - unde este lacul Taal. Locatia este interesanta: un lac cu un vulcan in mijloc, iar in conul vulcanului mai este un lac. Drumul foarte aglomerat chiar si pe autostrada unde se mergea bara la bara.

Cum iesi de pe autostrada este plin de sub-diviziuni (care se gasesc si prin Metro Manila) care sunt un fel de mini-cartiere rezidentiale in care se presupune ca stau smecherii. In realitatea stau numai americani basitii care cu $1000 / luna acasa mor de foame, dar au venit in Philippines si sunt regi. Acelasi lucru este valabil si pentru coreeni. Ce ma deranjeaza la toate aceste sub-diviziuni este ca sunt inconjurate de garduri cu sirma ghimpata, cu security etc.. parca ar fi zona de razboi.

Influenta americana se vede peste tot si ma deranjeaza: pe strada vezi numai SUV-uri, cladirile sunt stil american numai din beton si cu ferestre mici, toate semnele de circulatie sunt american style (nu lipseste nici PED XING-ul de pe jos), regulile sunt ca la americani cu U-turn peste tot, iar securitatea la misto este la tot pasul. Ca sa intrii in hotel te cauta in geanta si te scaneaza cu detectorul de metale, acelasi lucru este valabil si la intrarea in mall, banca sau cam orice cladire pe unde se perinda oameni. Cind intri cu masina in parcarea hotelului se uita cu oglinda pe sub masina sa nu cumva sa ai ceva bombe. Absolut aberant!

Sportul national este malling-ul adica frecatul prin mall-uri la free air-con, iar asta se reflecta in numarul si dimensiunea mall-urilor. Ce e misto la mall-urile astea e ca sunt o combinatie de indoor-outdoor cu terase, gradini, cinematografe si pasaje pestre strazi.

Taxi-urile sunt ieftine, iar soferii mult mai nesimtiti ca la noi pentru ca nu vor sa puna aparatul, se cearta cu tine, iti cer scoruri aberante. Si eu sunt bulangiu ca de la $2 la $4 pentru mine nu inseamna nimic, dar prefer sa dau spaga $2 decit sa ma fure el pe fata.

Hotelul la care stau (Mandarin Oriental Makati) este groaznic si daca nu as fi facut prepay m-as fi carat instant la Shangri-la: mobilierul este vechi, micul dejun este groaznic cu doar 3 rahat-uri, la minibar au facut restock dupa 4 zile, geamul nu se deschide de nici o culoare, angajatii prin hotel nu stiu sa te salute, serviciile sunt exagerat de scumpe chiar si pentru 5* virtuale ($8 sa speli niste chiloti cind cu banii astia speli 10 KG de haine la colt).

Exista si parti bune ale orasului: au ceva infrastructura de autostrazi care taie orasul in toate directiile, toata lumea vorbeste engleza (la librarie nu gasesti decit carti in engleza), iar majoritatea oamenilor saraci sunt imbracati ok si sunt curatei.

Verdictul este ca Manila nu este un oras turistic.. cel putin nu in sensul clasic, pentru ca in rest e plin de baruri si cluburi cu femei unde strainii si expatii se pun in cap. Data viitoare cind mai ajung prin zona ma duc direct in Boracay sau in Cebu unde macar stau cu burta la soare si fac diving.

6

Asta a fost a 3-a vizita a mea in Hong Kong, prima a fost in 2004 cind am tras o fuga scurta din Singapore sa petrec anul nou chinezesc. Orasul este foarte greu de descris in cuvinte.. nici pozele nu sunt suficiente ci trebuie trait: mie imi place si voi mai reveni. In general este un oras scump, dar poti sa maninci foarte bine si cu bani putin (de ex. intr-o seara ne-am pus in cap la un restaurant Sushi One pe Cameron Rd. cu ceva de genul 80 US$, iar un Peking duck cu antreuri si alte smecherii la un restaurant de super fite a fost putin sub 100 US$ pentru doua persoane).

La hoteluri nu prea poti face rabat pentru ca exista o singura locatie unde merita sa stai: Kowloon pe malul girlei. Preturile sunt de la 200 EUR / noapte pina la 500 EUR, dar view-ul chiar merita banii. In iulie '08 am stat la Intercontinental fix pe avenue of stars care a fost superb, acum am stat la Intercontinental Grand Stanford, care e cam basina la servicii dar se foloseste de numele Intercontinental pentru a da teapa la oameni. Shangri La-ul de linga este mult mai misto (am stat doar 2 noapti in iulie) si o sa-l folosesc cu incredere data viitoare, dar acum am fost a cheap bastard.

Nu se putea sa plec din Hong Kong fara sa joc niste bani la cazinourile din Macau: am luat ferryboat-ul care face 1h pina in Macau, din port am luat un free shuttle pina la Wynn, am pierdut toti cei 250 HKD programati (aprox 30 US$) la slots, am cascat putin gura si m-am carat. Am stat 3 ore in Macau, care de la vizita din 2004 s-a schimbat total: au rasarit peste noapte o gramada de cazinouri, e plin de chinezi care joaca la mese unde miza minima este 3000 HKD (390 US$), iar femeile fac coada sa intre la Gucci. Inca mai exista old-town-ul cu ceva urme portugheze, dar in 5 ani pina la urmatoarea mea vizita o sa se intimple multe la poporul chinez.

Dupa mica peripetie prin Hong Kong si Macau am luat un zbor cu Cathay Pacific (primul care il fac cu ei) pina la Manila sa-l vizitez pe Peke. Zborul cu Cathay a fost absolut genial, au un sistem de in-flight entertainment de pici in cur: skinabil, in 7 limbi, au sute de filme (cu pause, stop, fast forward, etc), seriale, jocuri (inclusiv in retea), telefon in scaun, ghiduri turistice pentru fiecare destinatie, convertoare valutare si nu mai stiu eu ce... oricum incredibil sistemul. Culmea ca sistemul lor a fost cotat doar pe locul 3 in 2008. Nu am zburat cu Emirates, dar Singapore Airlines avea un sistem de 5 ori mai avansat decit cele de la momentul respectiv in 2004.. de atunci nu stiu cum l-au upgradat, dar sigur e beton. Scaunele de la economy sunt iar foarte misto, in loc sa se lase pe spate se scurg: perna de sub fund se misca putin in fata si practic te bagi putin sub scaunul din fata. E misto ca nu mai ai probleme cu insul din fata care se lasa pe spate la maxim. Overall experienta mi-a placut si o sa mai zbor cu ei (multi mai tari decit orice companie din Europa).

Manila din avion si de la sol este enorma: este o "chestie" numita metropola formata din 7 orase diferite unite de autostrazi si in care locuiesc cica 10 milioane de oameni. Nu te prinzi cind treci in alt oras, e ca si cum ai merge din Drumul Taberei in Militari. Eu stau in orasul numit Makati, care este un fel de business district pentru ca e plin de cladiri de birouri, banci si hoteluri. Cica Makati este cel mai safe si mai ingrijit oras din metro. E dragut, dar nu e chiar pe gustul meu.. multe restaurante de fite, mincarea locala lipseste cu desavarsire, serviciile la hotel nu sunt foarte ok pentru ca fiind business ii doare in fund de tine. In seara asta am fost la un club in alt oras (Pasay), iar zilele urmatoare o sa mai explorez putin si poate pune ceva poze. Taxi-urile sunt ieftine, de la aeroport la hotel a costat cam 6 US$ si a mers cam 1h prin trafic.

Initial era vorba ca stam 12 zile in Manila, dar am realizat ca este prea mult asa ca mi-am calcat pe inima si stam doar 6 zile, iar saptamana viitoare plecam la Bangkok. Azi am fost sa ne luam viza de Tailanda si se pare ca incidentul din Romania nu e chiar singular. Insul de la ghiseu ne-a facut sa asteptam fara numar, ne-a cerut 4 poze de pasaport si a folosit doar 2, ne-a pus sa facem cite 3 copii dupa pasaport, vize, credit card-uri si pe urma a folosit doar o copie, ne-a pus sa facem scrisori catre ambasador de ce vrem viza si alte aberatii. Noi am rezolvat toate problemele in 10 minute, dar a trebuit sa asteptam pe la ghiseu 1h cit timp el vorbea la telefon sau se juca cu progenitura lui in timpul orelor de program: de la 9:30 la 12:00.

O chestie misto si dubioasa in acelasi timp este ca biletele de avion one way la Business Class sunt mai ieftine decit la economy: pe ruta Manila - Bangkok am dat US$ 700 pe 2 bilete.